ICCJ. Decizia nr. 4267/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 103 din 15 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul S.G. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 71 și art. 74 C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada reținerii preventive din data de 11 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că în noaptea de 20 iunie 2004, inculpatul S.G. împreună cu numitul Z.C.V., s-au deplasat cu căruța aparținând lui O.V., având asupra lor mai multe bidoane din plastic cu capacitatea de 20-30 litri fiecare precum și un furtun, în zona Conduratu-Tancodrom de pe raza comunei Fântânele, jud. Prahova.
Inculpatul a folosit o instalație artizanală pe care a montat-o pe conducta magistrală de transport motorină Ploiești-Constanța, aparținând SC P. SA Ploiești și, prin această modalitate a sustras 260 litri motorină Euro Diesel în valoare de 5.876.000 lei.
La întoarcere, inculpatul a fost surprins de lucrători de poliție care se aflau în zonă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.G., care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
în subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepsei aplicate pe care a considerat-o ca fiind prea aspră.
Prin decizia penală nr. 144 din 1 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 2089/2005, s-a respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de inculpat, considerându-se că probele administrate dovedesc vinovăția inculpatului, iar pedeapsa a fost individualizată respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a reiterat motivele invocate în apel.
Curtea, analizând decizia atacată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat.
Fapta și împrejurările săvârșirii acesteia, vinovăția inculpatului precum și încadrarea juridică reținută își găsesc corespondentul în probele complet analizate și just apreciate de către instanțe.
în cauză au fost administrate probe care stabilesc cu certitudine vinovăția inculpatului, procese verbale de cercetare la fața locului încheiate de organele de poliție, relatările martorilor T.V., O.V., T.S. și M.E., precum și buletinul de analiză a produsului sustras.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa stabilită corespunzând pe deplin gradului de pericol social ridicat al infracțiunii comise, modului și împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită precum și persoanei inculpatului care este recidivist. Din fișa de cazier rezultă că inculpatul a săvârșit în perioada anilor 1997 - 1998 și 2002 mai multe infracțiuni de tăinuire, ultraj contra bunelor moravuri, vătămare corporală și furt calificat pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea.
Având în vederea această situație, Curtea urmează ca în conformitate cu art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4272/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4260/2005. Penal → |
|---|
