ICCJ. Decizia nr. 4105/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1500 din 3 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpații R.V. din infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. d) C. pen. și tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunile de omor calificat deosebit de grav, prevăzute de art. 174,art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de tâlhărie în varianta agravantă prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și nerespectarea hotărârilor judecătorești, prevăzute de art. 271 alin. (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și I.G.M. din infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174,art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunile de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174,art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d), art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în baza art. 174 - art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul R.V., la 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare.
în baza art. 271 alin. (4) C. pen., a condamnata pe același inculpat la 3 luni închisoare.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 811 din 19 iunie 2002 a Judecătoriei sector 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1612 din 19 iunie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, repunând în individualitatea lor pedepsele de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de at.192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 271 alin. (4) C. pen., pe care în temeiul art. 36 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., le contopește cu pedepsele de 23 ani închisoare, 8 ani închisoare și de 3 luni închisoare, aplicate prin prezenta, așa încât inculpatul va executa pedeapsa de 23 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția din data de 21 ianuarie 2002 și perioada arestului preventiv de la 10 aprilie 2002 la zi.
în baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în București pe o perioadă de 5 ani.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat o pereche de pantofi de culoare neagră.
în baza art. 35 C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 700.000 lei dobândită prin săvârșirea infracțiunilor dispusă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.
A dispus anularea M.E.P.I. nr. 1698 din 22 noiembrie 2002 emis de Judecătoria sector 3 și a dispus emiterea unui nou mandat.
în baza art. 174,art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.M. la 25 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
în baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de un an, 8 luni și 21 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 693din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sector 3 rămasă prin decizia penală nr. 1729 din 24 noiembrie 199 a Curții de Apel București, secția I penală, dispus prin sentința penală nr. 2707 din 7 decembrie 2001 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, așa încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe același inculpat la 10 ani închisoare.
în baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de un an, 8 luni și 21 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 693 din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sector 3 rămasă prin decizia penală nr. 1729 din 24 noiembrie 199 a Curții de Apel București, secția I penală, dispus prin sentința penală nr. 2707 din 7 decembrie 2001 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă prin neapelare, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, așa încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
în baza art. 36 C. pen., art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 1181 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 2 București rămasă definitivă prin decizia penală nr. 94 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, cu pedepsele de 25 ani și 10 ani închisoare aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul în final să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, deci 27 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 17 aprilie 2002, la zi.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat o giacă de piele de culoare neagră.
în baza art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în București pe o perioadă de 5 ani.
A dispus anularea M.E.P.I. nr. 3574 din 6 martie 2003 emis de Judecătoria sectorului 2 București și s-a dispus emiterea unui nou mandat.
S-a luat act că nu există moștenitori ai defunctului S.R.
în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, pe data de 3 aprilie 2002, în jurul orei 22,00, după ce au urmărit-o cu scopul de a sustrage bunuri, târând-o până la o distanță de aproximativ 10 m față de malul lacului Pantelimon, sector 2, în timp ce inculpatul R.V. o lovea cu pumnii și picioarele, inculpatul I.G.M., aplicându-i lovituri cu pumnii a sugrumat-o pe victima S.R., în vârstă de 64 ani, după care inculpatul R.V. i-a luat pantofii din piele, iar inculpatul a dezbrăcat-o de geaca din piele, pe care și-a însușit-o, defunctul neavând moștenitori.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă
Tribunalul București și inculpații R.V. și I.G.M.
Prin adresa de la apel, parchetul și-a retras apelul.
Apelurile declarate de inculpați au fost apreciate ca fondate, numai în cea ce privește reducerea pedepselor acestora.
Vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor judecate a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică corespunde realității situației de fapt.
în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Curtea de Apel București, secția I penală, a apreciat că sporurile de câte 2 ani închisoare, nu se justifică, pedepsele orientate spre și la maximul special prevăzut de lege putând asigura reeducarea acestora.
în consecință, prin decizia penală nr. 359/ A din 13 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 389/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat în parte sentința penală apelată.
Rejudecând, pe fond, a înlăturat sporurile de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților, astfel încât inculpatul R.V. are de executat o pedeapsă de 23 de ani închisoare, iar inculpatul I.G.M. are de executat o pedeapsă de 25 ani închisoare.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații R.V. și I.G.M. Apărătorul recurenților inculpați a invocat drept motiv principal de recurs greșita încadrare juridică a faptei și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat. în subsidiar a solicitat achitarea inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar într-un ultim subsidiar reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazurile de casare invocate, dar și în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiate criticile formulate.
Referitor la motivul principal de recurs, ce vizează greșita încadrare juridică a faptei, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., înalta Curte constată că ambele instanțe au procedat la o judicioasă interpretare a materialului probator administrat, reținând că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Astfel, potrivit procesului verbal nr. 70241 din 4 aprilie 2002 care se coroborează cu declarațiile date de C.E. și C.M. cadavrul lui S.R. a fost găsit în apropierea lacului Pantelimon sector 2, iar alături se afla un bidon mic din plastic.
Martorul de la urmărirea penală V.C., a declarat, în mod constant, în faza de urmărire penală, că pe data de 3 aprilie 002, în jurul orei 21,00, aflându-se la capătul liniei 14 de tramvai din zona Pantelimon, unde și-a găsit adăpost în canale, i-a văzut pe cei doi inculpați urmărind-o pe victimă, iar la scurt timp mergând împreună cu martorul B.E., pe malul lacului Pantelimon, unde se aruncă gunoiul l-a văzut pe inculpatul I.G.M. deasupra victimei, pe care o lovea cu pumnii în zona capului, toracelui, pe care a strâns-o de gât, în timp ce inculpatul R.V. o ținea de mână și o lovea cu picioarele, după care, văzând că victima nu mai mișcă, inculpatul I.G.M. i-a luat geaca, inculpatul R.V. i-a luat pantofii, pe care i-a încălțat, sustrăgându-i, de asemenea, o sacoșă cu pește și o sacoșă cu haine, care se aflau asupra acesteia, ambii îndepărtându-se, așa încât s-au apropiat de victimă, a cărei față era plină de sânge și care încă mai respira, a stropit-o cu apă și văzând că nu-și revine au plecat cu precizările ca, în jurul orelor 24,00 - 1,00, inculpatul I.G.M. a venit la gura de canal în care se mai afla și martorul T.I., concubinul său, căruia i-a spus că a omorât un bătrân, i-a luat geaca, pe care ulterior a predat-o organelor de poliție, iar pe data de 9 aprilie 2002 l-a văzut pe inculpatul R.V. purtând pantofii victimei, declarații la care se adaugă procesul verbal din data de 10 aprilie 2002, împreună cu planșele foto, privind conducerea sa în teren, unde a indicat locul în care se afla victima, pe care a încercat să o ajute.
Declarațiile sale se suprapun cu declarațiile martorului B.E., care a arătat că, pe data de 3 aprilie 2002, în jurul orei 21,00, aflându-se în zona Pantelimon, la capătul liniei 14 a mers împreună cu martorul V.C., într-un loc unde se arunca gunoiul unde l-a văzut pe inculpatul I.G.M. stând deasupra victimei, pe care o lovea în zona capului și coastelor și pe care a strâns-o de gât, în timp ce inculpatul R.V. o lovea cu picioarele, după care inculpatul I.G.M. i-a luat geaca, iar inculpatul R.V. i-a încălțat pantofii, apoi au plecat, astfel încât au putut să se apropie de victimă pe a cărei față era sânge și pe care martorul V.C. a stropit-o cu apă, dar văzând că aceasta nu mai respiră au plecat, povestindu-i martorului H.M. ceea ce s-a întâmplat, cu mențiunea că, în jurul orei 10,00, inculpatul I.G.M. s-a întors la gura de canal purtând geaca victimei, declarații care se coroborează cu declarațiile martorilor V.C. și B.E.
Potrivit procesului verbal din data de 10 aprilie 2002,însoțit de planșele foto, martorul B.E. a indicat locul în care se afla victima, pe care martorul V.C. a încercat să o readucă la viață, stropind-o cu apă, putându-se constata că este identic cu locul indicat de martorul V.C.
Martorul T.I., a declarat în faza de urmărire penală, că pe data de 3 aprilie 2002, în jurul orei 23,00, se afla împreună cu martorii V.C., B.E. și T.I., la capătul liniei 14 de tramvai, timp în care au venit cei doi inculpați, care au plecat după câteva minute, iar la ora 1,00, l-a văzut pe inculpatul I.G.M. având în mâini o geacă pătată de sânge și o sacoșă cu pește, a numărat banii spunându-i că le are de la un bărbat pe care, împreună cu inculpatul R.V., l-au bătut în parc.
Martorul V.V., fiica martorului V.C. a declarat că le-a arătat celor doi inculpați victima, care, la un moment dat căzuse.
Conform procesului verbal din data de 15 aprilie 2002 însoțit de planșe fotografice, inculpatul R.V. a indicat traseul pe care au târât victima către locul unde cadavrul a fost găsit, după cum atesta procesul verbal nr. 70241 din 4 aprilie 2002 care este același cu locul arătat, după cum înfățișează planșele fotografice, de martorii V.C. și B.E.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A3/524/02/1 aprilie 2003, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București decesul victimei s-a datorat asfixiei mecanice, prin comprimarea gâtului, iar celelalte leziunii traumatice, respectiv echimoze, excoriații, fractură de piramidă nazală, fracturi costale care au avut loc favorizant în producerea decesului, care poate data din 3 aprilie 2002, astfel cum se poate constata din planșele fotografice cu aspecte de la efectuarea necropsiei.
Și raportul de constatare tehnico - științifică privind comportamentul inculpaților la întrebările relevante îi indică pe aceștia ca fiind autorii faptelor penale cercetate. Astfel, inculpatul R.V. la întrebarea relevantă "Tu ai furat haine de la S.R. ?" a răspuns simulat, iar inculpatul I.G.M. a prezentat un comportament simulat la toate întrebările relevante.
Declarația martorului asistent D.V. audiat în cadrul judecării apelului, în sensul că nu s-a deplasat personal la locul agresiunii indicat de martorul V.C., nu schimbă însă cu nimic declarația acestei martore nefiind prin urmare relevantă sub aspectul vinovăției inculpaților.
Martorul asistent la audierea martorei V.C., A.C., audiat în apel, a declarat că anchetatorul, nu a făcut nici o sugestie martorei audiate, acesta întărind spusele acesteia.
Și martorul asistent P.I., a declarat în apel, că nu a participat la conducerea în teren a inculpatului R.V., dar declarația acestuia nu este demnă de crezare, în condițiile în care a semnat procesul verbal din 15 aprilie 2002, fără obiecțiuni.
Martorul asistent I.C. la audierea martorei V.C., a declarat că nu-și mai amintește nimic sigur, condiții în care se va da eficiență probatorie, semnăturii sale depusă fără obiecțiuni.
în fine, martora asistentă C.C., a declarat că a fost prezentă la audierea martorei V.C. și nu a sesizat nici un fel de influențare a martorei de către organul de anchetă.
Din materialul probator mai sus prezentat rezultă fără dubiu situația de fapt reținută corect de ambele instanțe, respectiv că cei doi inculpați, în calitate de coautori, în loc public, au ucis un bărbat rămas până în prezent neidentificat, în scopul sustragerii de bunuri, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., precum și art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Nici critica subsidiară prin care se solicită achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de omor, care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi primită, pentru considerațiile mai sus expuse.
în ceea ce privește motivul de recurs invocat într-un ultim subsidiar de inculpați, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată.
Instanța de apel a dat deja eficiență criticilor formulate de inculpați sub acest aspect și a dispus înlăturarea sporurilor aplicate, inculpații având de executat 23 ani închisoare (R.V.) și, respectiv, 25 ani închisoare (I.G.M.), cuantum pe care înalta Curte îl apreciază corespunzător gravității faptelor comise, astfel că o reducere a acestuia nu se justifică.
Pentru aceste considerente, înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 36516 pct. 2, raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.G.M. durata arestării preventive, de la 17 aprilie 2002 la 5 iulie 2005, iar pentru inculpatul R.V. reținerea din 21 ianuarie 2002 și arestarea preventivă de la 10 aprilie 2002 la 5 iulie 2005.
Conform art. 192 alin. 2 C. proc. pen., fiecare recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei), din care suma de 40 lei (400.000 lei) a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4131/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4119/2005. Penal → |
|---|
