ICCJ. Decizia nr. 4260/2005. Penal

Prin sentința penală nr. 29 din 17 ianuarie 2005, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpații:

- A.Șt.V. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99,art. 74 lit. b) și c), art. 76 și art. 40 C. pen.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2222 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Iași și sentința penală nr. 289 din 28 mai 2003 a Judecătoriei Gura Humorului, sunt concurente.

în baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 289 din 28 mai 2003 a Judecătoriei Gura Humorului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind consecințele săvârșirii unei infracțiuni cu intenție, în curs de 3 ani.

în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2222 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Iași, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 13 martie 2002 la 3 aprilie 2002 și de la 3 mai 2004, la zi.

în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului:

- D.A.A., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 C. pen.

în baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, care constituie termen de încercare.

în baza art. 1101C. pen., pe durata termenului de încercare, până la împlinirea vârstei de 18 ani s-a încredințat supravegherea minorului S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Iași, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, a obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la S.P.V.S.R.I. de pe lângă Tribunalul Iași;

- să finalizeze cursurile de calificare la Grupul Școlar Industrial N. - Școala Profesională;

- să nu frecventeze barurile, restaurantele și interner-caffeurile.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 1101alin. (3) C. pen.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate G.R. a fost recuperat integral.

în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în seara zilei de 2 mai 2004, cei doi inculpați s-au întâlnit într-o sală de calculatoare din municipiul Iași, unde au stat până a doua zi dimineața, împrejurare în care s-au hotărât să sustragă un telefon mobil sau o geantă pentru a face rost de bani.

în acest scop, cei doi s-au deplasat pe Bd. Independenței, unde au observat-o pe partea vătămată G.R., ce avea o geantă pe umăr și era însoțită de numita G.L.

Inculpații s-au decis să le urmărească pe cele două, până într-o zonă izolară, unde să-i smulgă părții vătămate geanta, după care să fugă și să valorifice conținutul genții.

Astfel, cei doi inculpați au urmărit-o pe partea vătămată și pe sora ei, până pe str. N. Gane, unde s-au apropiat de ele, iar A.Șt.V. i-a smuls victimei geanta de pe umăr și a fugit.

Potrivit înțelegerii, inculpatul D.A.A. a alergat după inculpat, însă a fost reținut de martorul M.A.G., care a fost alertat de strigătele părții vătămate.

Inculpatul A.Șt.V. a observat acest lucru, a abandonat geanta și a fugit.

împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.Șt.V., care a criticat-o de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, pe care o consideră prea severă.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 31 din 12 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a menținut starea de arest și a dedus din pedeapsă durata arestării preventive și după data de 17 ianuarie 2005.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.Șt.V., reiterând motivele din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în parte specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât de împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și de datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 martie 2002 la 30 aprilie 2002 și de la 3 mai 2004 la zi.

AU fost văzute și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4260/2005. Penal