ICCJ. Decizia nr. 4131/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 374 din 22 martie 2005, a hotărât următoarele:
- în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postexecutorie;
- în temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii;
- s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum și a art. 350 C. proc. pen.;
- în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv din pedeapsa aplicată;
- în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata N.O. la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată;
- în temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii;
- s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum și a art. 350 C. proc. pen.;
- în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv din pedeapsa aplicată;
- în temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 2,60 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator;
- în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul N.M. a sumei de 500.000 lei, iar de la ambii inculpați a sumei de 1.400.000 lei fiecare;
- în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpata N.O. a telefonului mobil și a cartelei;
- s-a dispus obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la data de 16 august 2004, inculpatul N.M. a vândut martorului denunțător S.O. 2 doze heroină pe care le-a dus la domiciliul acestuia, în schimbul cărora a primit suma de 500.000 lei. Martorul denunțător, în aceeași zi, a predat cele două doze de heroină organelor de poliție din cadrul D.G.P.M.B. - S.C.C.O.A. Substanța pulverulentă perdată de martorul denunțător a fost expertizată, raportul de constatare tehnico-științifică concluzionând că respectiva substanță conținea heroină în amestec cu cofeină.
Martorul denunțător a declarat că și concubina inculpatului, numita N.O., se ocupă de vânzarea de heroină, astfel că, în ziua de 27 august 2004, s-a organizat un dispozitiv de supraveghere a zonei unde locuiau cei doi inculpați.
La aceeași dată, martorul denunțător s-a întâlnit cu inculpata N.O., căreia i-a solicitat 5 doze heroină pentru care i-a oferit suma de un milion lei, sumă compusă din bancnote ale căror serii fuseseră înregistrate în prealabil de organele de urmărire penală. Inculpata i-a cerut martorului să o urmeze la domiciliul său, unde i-a măsurat, dintr-o punguliță, 5 doze de heroină, pentru care i-a fost plătit prețul de un milion lei. La ieșirea din imobil martorul a predat substanța primită organelor de urmărire penală, care a sigilat respectivele doze. O parte a organelor de urmărire a procedat la percheziția autorizată a locuinței inculpatei și o altă parte a supravegheat fereastra de la locuința acesteia. Inculpata, înainte de a permite accesul organelor de urmărire penală în locuință, a aruncat pe fereastră un ciorap de copil, de culoare roșu cu albastru, întors pe dos, în care ascunsese suma de un milion lei, sumă primită de la denunțător. Cu ocazia percheziției s-a descoperit o folie de celofan ce conținea o substanță de culoare bej-maronie cu privire la care inculpata a recunoscut că este heroină, precum și perechea ciorapului aruncat de inculpată pe fereastră.
Inculpatul N.M. a recunoscut că a procurat, în scopul comercializării, în vederea obținerii de profit, cantitatea de heroină găsită în locuința sa.
împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații.
Inculpatul N.M. a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Inculpata N.O. a criticat hotărârea apelată pentru greșita a condamnare, motivând că nu a cunoscut natura substanței depistate în locuința sa și comercializată de concubinul său. în subsidiar a criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a constatat critica inculpatului nefondată pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului s-a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reținând în favoarea inculpaților și circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., ca urmare a aplicării art. 80 C. pen.
în consecință, prin decizia penală nr. 354/ A din 12 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 1315/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
Inculpații N.M. și N.O. au declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel.
Apărătorul din oficiu a solicitat pentru inculpatul N.M. admiterea recursului pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen. și redozarea pedepsei aplicate, dându-se o mai largă eficiență dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organele de cercetare penală și are un minor în întreținere.
Pentru inculpata N.O., același apărător din oficiu a solicitat admiterea recursului pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 și pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că inculpata nu avea cunoștință de pachetele lăsate în locuința sa de coinculpatul N.M., iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate prin micșorarea cuantumului acesteia, dându-se o mai largă eficiență dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatei, care a avut o atitudine sinceră, are un minor în întreținere, este fără antecedente penale, iar în momentul săvârșirii faptei avea un loc de muncă.
Recursurile sunt nefondate.
înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazurile de casare invocate, dar și în conformitate cu art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca neîntemeiate, criticile formulate.
Referitor la motivul principal de recurs invocat de inculpata N.O., ce vizează greșita condamnare, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 12 C. proc. pen., înalta Curte constată că ambele instanțe au procedat la o judicioasă interpretare a materialului probator administrat, reținând că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Apărarea inculpatei potrivit căreia nu cunoștea natura substanței care a făcut obiectul faptelor sale, ceea ce ar fi trebuit să conducă la achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d)) C. proc. pen., în mod corect nu a fost reținută.
Din probele administrate, inclusiv din declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă că inculpata cunoștea că deține heroină în locuință și a tranzacționat heroină.
Declarațiile inculpatei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză respectiv cu procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție domiciliară, precum și cu declarațiile martorilor S.O. și O.C., probe în raport de care s-a stabilit că, la data de 27 august 2004, inculpata i-a vândut numitului S.O. cantitatea de 0,14 gr. de heroină, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, fiind depistată apoi deținând în locuință heroină în vederea comercializării, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
în ceea ce privește motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpata N.O. și în principal de inculpatul N.M., respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată.
Inculpaților le-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul special tocmai în considerarea circumstanțelor personale, reținându-se aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.
Având, însă, în vedere și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, înalta Curte apreciază că o reducere și mai mare a pedepsei nu se justifică, cuantumul aplicat de prima instanță și menținut de instanța de apel fiind menit să asigure atât reeducarea inculpaților cât și păstrarea unei proporții echilibrate între circumstanțele reale și circumstanțele personale ale acestora.
Pentru aceste considerente, înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
în baza art. 36516 pct. 2, raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.M. durata reținerii și arestării preventive, de la 27 august 2004 la zi, iar pentru inculpata N.O. de la 27 august 2004 la 1 septembrie 2004.
Se va constata că inculpata este arestată în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei) fiecare, din care suma de 40 lei (400.000 lei) fiecare a reprezentat onorariul pentru apărarea din oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4105/2005. Penal → |
|---|
