ICCJ. Decizia nr. 4169/2005. Penal
| Comentarii |
|
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de partea civilă C.C. și de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 226/ A din 25 martie 2005 a Curții de Apel București.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17 iunie 2005, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca apărătorul părții civile C.C. să depună concluzii scrise i-a amânat pronunțarea la 27 iunie 2005 și apoi la 7 iulie 2005, pentru când s-a pronunțat asupra recursurilor, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1655 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M.M. prin apărător, de schimbare a încadrării juridice din art. 174 - art. 175 lit. i)) C. pen., în art. 183 C. pen.
în baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la 8 ani închisoare. S-a făcut aplicațiunea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive la data de 30 ianuarie 2004 la zi.
în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 100.000.000 lei daune materiale către partea civilă C.C. și la 500.000.000 lei daune morale.
A mai fost obligat inculpatul la 4.400.000 lei reprezentând echivalentul prestației lunare pe perioada de 30 ianuarie 2004 - 23 decembrie 2004 către cei doi minori M.M. și M.M.I. și la o prestație lunară în cuantum de 200.000 lei pentru fiecare dintre minori de la - 23 decembrie 2002 și până la majorat. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî, tribunalul, în baza probelor administrate, a reținut, că la data de 30 ianuarie 2004, la barul SC P.I. SRL unde lucra a avut loc un conflict între inculpatul M.M. și victima M.N. în cadrul căruia inculpatul a aplicat victimei o lovitură în zona feței. Victima s-a dezechilibrat și a căzut iar inculpatul a continuat să-i aplice lovituri puternice cu picioarele, provocându-i multiple leziuni care au dus la decesul acesteia.
împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul M.M. și părțile civile C.C., M.M. și M.M.I.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante și a cerut înlăturarea lor.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Părțile civile au solicitat majorarea prestațiilor periodice, având în vedere că suma de 200.000 lei lunar este modică.
Prin decizia nr. 226/ A din 25 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul parchetului s-au înlăturat prevederile art. 74 și art. 76 C. pen., cu motivarea că acestea nu se justifică a fi reținut față de modul foarte violent în care a acționat inculpatul și comportarea lui imediat după comiterea faptei.
După desființarea în parte a sentinței a condamnat pe inculpat la 15 ani închisoare.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și respectiv părțile civile
împotriva deciziei au declarat recurs atât inculpatul M.M. cât și partea civilă C.C.
Prin recursul inculpatului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte și în subsidiar redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată prin decizia recurată.
Prin recursul părții civile solicită pe latură penală, respingerea recursului inculpatului și pe latură civilă obligarea inculpatului la despăgubiri materiale și la daune morale, inclusiv pentru copii minori în nume propriu.
Criticile sunt neîntemeiate iar recursurile se vor respinge pentru considerentele ce urmează.
Privind recursul părții civile se constată că în mod legal inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile (daune materiale și daune morale) către partea civilă C.C., în calitate de reprezentant legal al minorilor M.M. și M.M.I. situație ce se regăsește în drept și pentru prestațiile periodice. în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate hotărârile sunt legale și temeinice ele reprezentând o justă reparare a daunelor materiale și morale suferite de familia victimei. Nu se poate reține nici critica privind acordarea acestor despăgubiri în lipsa probelor de principiu fiind că, sarcina probei oricărei cereri dedusă justiției revine titularului cererii potrivit art. 112 și urm. C. proc. civ. întrucât prin motivele de recurs nu s-au indicat și alte mijloace de probă nici cererea de repunere pe rol a cauzei nu se justifică.
în ce privește recursul inculpatului critica privind schimbarea încadrării juridice este neîntemeiată. Lovirea directă, cu deosebită intensitate a victimei cu picioarele atât în zona feței cât și continuarea lovirii cu aceeași intensitate în zona toraco abdominală după ce victima s-a prăbușit demonstrază (prin consecințele lor fractură cominutivă de piramidă nazală, multiple fracturi costale cu ruptura pericardiacă și hemopericard), că chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimei a acceptat producerea acesteia. Cu alte cuvinte fapta a fost săvârșită cu intenție indirectă instanțele pronunțând sub aspectul încadrării juridice soluții legale și temeinice. Nici critica privind redozarea pedepsei reținerea stării de provocare a circumstanțelor atenuante nu este întemeiată.
Inculpatul de-a lungul procesului a susținut că victima l-ar fi provocat prin grave injurii și insulte la adresa sa și a familiei. Susținerea nu este confirmată, singurul martor ocular al desfășurării afirmând că inculpatul i-ar fi spus că victima l-a insultat. Pe de altă parte, inculpatul se afla de serviciu la un local public, având obligația unui comportament reținut. Ceea ce este definitoriu este brutalitatea cu care a acționat asupra victimei cât și faptul că în antecedența a mai fost condamnat pentru asemenea manifestări chiar dacă nu de aceeași gravitate, contactul cu condamnare anterioară nefăcându-l mai reținut.
Astfel că nu se justifică reținerea în favoarea sa a scuzei provocări nici a circumstanțelor atenuante a căror aplicare a fost în mod justificat înlăturată prin decizia Curții de Apel și judicios motivată.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în aceste condiții este legală situată la limită minimă prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursurile ca nefondate. S-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării inculpatului cu 30 ianuarie 2004 a fost obligată partea civilă și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4137/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4149/2005. Penal → |
|---|
