ICCJ. Decizia nr. 4228/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 604/ S din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul N.M. privind sentința penală nr. 249/ S din 17 iunie 2003 a Tribunalului Brașov.
Instanța a reținut că motivul invocat de condamnat în contestația contra executării sentinței penale menționate, în sensul că în mod greșit în baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov, pedeapsă adăugată celei aplicate în cauză, urmând să execute 5 ani închisoare, nu face parte din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 85/ Ap din 16 martie 2005, pronunțată cu opinie separată a admis apelul declarat de contestator împotriva sentinței primei instanțe pe care a desființat-o și rejudecând a admis contestația la executare, a constatat că N.M. se afla în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, în baza mandatului nr. 298 din 7 iulie 2003 emis de Tribunalul Brașov, pedeapsă compusă dintr-o sancțiune de 3 ani închisoare cumulată cu o pedeapsă de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov.
S-a mai constatat că pedeapsa de 2 ani a fost grațiată administrativ la 4 octombrie 2002 în baza Legii nr. 543/2002, grațiere care a fost menținută fiind corect aplicată și s-a constatat că în urma acestei grației, N.M. mai are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 249/ S din 17 iunie 2003 a Tribunalului Brașov.
Curtea a anulat mandatul de executare nr. 298 din 7 iulie 2003 emis de Tribunalul Brașov și a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 3 ani închisoare.
în dezacord cu opinia majoritară, în opinia separată s-a apreciat că se impune respingerea apelului contestatorului N.M. deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii de grațiere nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa aplicată acestuia prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov deoarece este recidivist.
împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și contestatorul N.M.
La data judecării recursului, 8 iulie 2005, recurentul contestator a solicitat să se ia act de retragerea recursului său.
Potrivit dispozițiilor art. 3854alin. (2) C. proc. pen., părțile pot renunța la recurs conform prevederilor art. 368 din același cod și pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător.
Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de contestator, până la închiderea dezbaterilor, în cauză fiind respectate condițiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., a se lua act de retragerea solicitată de recurentul contestator.
în recursul parchetului se susține că decizia instanței de apel este nelegală, că se impunea respingerea apelului contestatorului deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 543/2002 cu privire la grațierea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov, deoarece la data adoptării actului de grațiere (4 octombrie 2002) N.M. devenise recidivist prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni de furt calificat.
Recursul este fondat.
Judecătoria Brașov, prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002, l-a condamnat pe N.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., faptă din 22 septembrie 2001 la 2 ani închisoare, pedeapsă care a fost suspendată condiționat conform art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare de 4 ani prevăzută de art. 82 C. pen. Prin decizia penală nr. 468/ A din 17 iunie 2002 a Tribunalului Brașov a fost admis apelul părții civile SC N. SRL Brașov împotriva acestei sentințe penale care a fost desființată doar cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei, menținând restul dispozițiilor.
Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 249/ S din 17 iunie 2003, contra executării căreia N.M. a formulat contestație, condamnat la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., fapte din noaptea de 8 aprilie 2002. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată lui N.M. prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov și s-a dispus ca acesta să execute 5 ani închisoare.
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 nu beneficiază de dispozițiile ei, cei condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și cei care sunt recidiviști prin condamnări anterioare.
Recidivist este persoana care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile prevăzute de lege.
Așadar, starea de recidivă care determină calitatea de recidivist ia naștere în momentul săvârșirii celei de a doua infracțiuni.
Exceptarea recidiviștilor de la grațiere vizează pe toți condamnații care au dobândit această calitate până în momentul intrării în vigoare a actului de clemență.
Chiar dacă la data comiterii uneia dintre infracțiunile anterioare, condamnatul se află la prima încălcare a legii, vocația sa la grațiere este apreciată în raport cu condițiile în care se găsește în momentul la care se face aprecierea și care evidențiază soluția sa ulterioară, pericolul social sporit pe care l-a dobândit ca urmare a activității sale infracționale după comiterea primei infracțiuni.
Analizând situația contestatorului N.M., corect în opinia separată la decizia atacată, se constată că la data adoptării actului de grațiere (4 octombrie 2002), acesta devenise recidivist prin săvârșirea din nou a unei infracțiuni cu intenție, la data de 8 aprilie 2002, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani.
Așadar, aplicarea Legii nr. 543/2002 cu privire la pedeapsa de doi ani închisoare, aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 633 din 19 martie 2002 a Judecătoriei Brașov și constatarea grațierii acesteia astfel cum s-a dispus prin decizia recurată ca urmare a admiterii contestației la executare, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu este legală întrucât în momentul adoptării legii N.M. era recidivist.
în consecință, pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 85/ Ap din 16 martie 2005 a Curții de Apel Brașov care va fi casată și se va menține sentința penală nr. 604/ S din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Brașov.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4705/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4014/2005. Penal → |
|---|
