ICCJ. Decizia nr. 4268/2005. Penal. Art. 220 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4268/2005
Dosar nr. 3729/2005
Şedinţa publică din 11 iulie 2005
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 16 mai 2005, Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii T.E., P.R.I., S.G.F. şi V.M.R., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor de ameninţare şi tulburare de posesie, prevăzute de art. 193 şi art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
S-a respins cererea de acordare a despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare, formulată de părţile vătămate.
Au fost obligate părţile vătămate la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că, prin plângerea prealabilă formulată în cauză, părţile vătămate au solicitat condamnarea inculpaţilor T.E., V.M.R. şi P.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen., favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP) şi ameninţare, prevăzută de art. 193 C. pen.
În şedinţa publică din 24 ianuarie 2005, partea vătămată P.A. şi-a precizat plângerea, în sensul că a înţeles să formuleze plângere împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 şi art. 264 C. pen., de către T.E., V.M.R. şi S.G., plângere ce a fost disjunsă din şedinţa publică din 21 martie 2005. De asemenea, partea vătămată şi-a precizat plângerea prealabilă formulată în cauză şi a solicitat condamnarea inculpaţilor T.E., V.M.R., P.R. şi S.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie şi ameninţare, fapte prevăzute de dispoziţiile art. 220 şi art. 193 C. pen., precum şi obligarea inculpatului T.E. la plata daunelor morale în cuantum de 450 milioane lei.
S-a reţinut de instanţă că părţile vătămate au precizat că, în data de 3 aprilie 2004, prin violenţă şi ameninţare inculpaţiiau încercat să-i împiedice să însămânţeze un teren agricol situat în locul numit l., pe raza comunei Iara. Din probele administrate rezultă că terenul în litigiu, este revendicat atât de părţile vătămate cât şi de numiţii B.V., J.O., V.T. şi B.I., între părţi existând pe rol, mai multe litigii de natură civilă. În data de 3 aprilie 2004, părţile vătămate, însoţite de fiicele acestora, J.E. şi Ş.A., precum şi de martorul M.I., s-au deplasat la terenul menţionat, în scopul efectuării unor lucrări agricole. Sesizaţi de numiţii B.V. şi B.M., la faţa locului s-au deplasat inculpaţii S.F., agent principal de poliţie la Postul I., P.R., sergent major la S.J.P. Câmpia Turzii – Serviciul de Ordine Publică şi T.E., inspector principal la S.O.P., pentru a lua măsuri de ordine şi a preîntâmpina apariţia unor stări conflictuale, între părţi.
La faţa locului s-a procedat la identificarea părţilor prezente, fiind solicitate şi acte doveditoare ale proprietăţii, iar, până la clarificarea situaţiei juridice a terenului li s-a solicitat părţilor vătămate să înceteze efectuarea lucrărilor agricole, fiind întocmit cu această ocazie, şi un proces verbal.
Partea vătămată P.A. a susţinut că inculpaţii au avut un comportament agresiv, pentru a-i determina să înceteze lucrările pe terenul menţionat, fiindu-le răsturnate găleţile cu seminţe şi fiind împiedicate să cultive terenul. Potrivit declaraţiilor martorilor J.M., M.I. şi J.E., cele două părţi vătămate au fost deposedate de găleţi şi li s-a solicitat să părăsească terenul în litigiu, pentru a preveni un conflict ce ar fi putut să intervină între persoanele aflate la faţa locului. De asemenea, aceiaşi martori au precizat că părţile vătămate au fost ameninţate cu „intervenţia în forţă" a forţelor de ordine dacă refuză să părăsească terenul şi li s-a atras atenţia că pot să ajungă în detenţie dacă însămânţează terenul.
Instanţa a apreciat că în cauză nu poate fi antrenată răspunderea penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 220 şi art. 193 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, cele două părţi vătămate fără a invoca vreun motiv de casare.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului se reţine că susţinerile recurenţilor, în sensul că inculpaţii ar fi săvârşit infracţiunile de ameninţare şi tulburare de posesie nu se confirmă.
Din analiza dosarului rezultă că inculpaţii, prin acţiunile lor, au urmărit doar asigurarea unor măsuri de ordine şi îndepărtarea părţilor de pe terenul în litigiu pentru a preîntâmpina un conflict.
În cauză, nu subzistă nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 193 C. pen., solicitarea inculpaţilor adresată părţilor vătămate de a părăsi terenul, întrucât în caz contrar urmau să suporte rigorile legii, nefiind de natură să constituie o acţiune de ameninţare, în sensul cerut de legiuitor, astfel că nu este realizată latura obiectivă a acestei infracţiuni.
De asemenea, nu rezultă că inculpatul T.E. i-a cauzat un prejudiciu şi a adus atingere intereselor părţii vătămate, astfel că solicitarea de acordare a daunelor morale, este nefondată.
Aşa fiind, corect instanţa de fond a apreciat că în sarcina celor patru inculpaţi nu se poate reţine vinovăţia pentru săvârşirea vreunei fapte penale împotriva părţilor vătămate.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează astfel, să respingă recursurile ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile vătămate P.I.C. şi P.A. împotriva sentinţei penale nr. 25 din 16 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 60 lei (600.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4266/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4271/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
