ICCJ. Decizia nr. 4269/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 49 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Maramureș au fost condamnații inculpații M.V., P.R.I. și P.D.N., la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea de către primul inculpat a infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. și complicitate la aceiași infracțiune de către ceilalți doi inculpați.
în fapt, s-a reținut, că în perioada martie - aprilie 2000 cu prilejul unei licitații de vânzare a unui atelier mecanic de flotație de la E.M. C. inculpatul M.V. a pretins de la numitul S.M., prin intermediul lui P.R.I. suma de 50 milioane lei și că la comiterea faptei a cooperat și inculpatul P.D.N. care a fost prins în flagrant cu suma de 5000 mărci germane imediat după primirea ei de la același S.M.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 298 din 20 octombrie 2001, a admis apelurile inculpaților și rejudecând a dispus achitarea lui M.V., pentru inexistența faptei, și i-a condamnat pe ceilalți inculpați respectiv P.R.I. și P.D.N., pentru trafic de influență conform art. 257 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 254 alin. (1) din același cod la pedepsele de 3 ani închisoare și respectiv 2 ani și 6 luni.
Instanța de apel a confiscat suma de 5000 mărci germane de la numitul S.M.
Prin decizia penală nr. 2708 din 29 martie 2002, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate de inculpații P.R.I. și P.N.D., a casat decizia penală nr. 298/2001 a Curții de Apel Cluj și sentința penală nr. 48 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Maramureș numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei.
Conform art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul P.R.I. din infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) în cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen. și pentru inculpatul P.N.D. din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) în cea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.
în baza acestor texte legale inculpații au fost condamnați la câte 2 ani închisoare, dispunându-se, conform art. 81 și art. 82 suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Totodată au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
La 27 octombrie 2004, în baza art. 461 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., s-a formulat contestație la executare de către contestatorul S.M. care a solicitat a se lămuri înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, el fiind urmărit pentru plata către stat cu titlu de confiscare a echivalentului sumei de 5000 mărci germane.
Prin sentința nr. 2269 din 13 decembrie 2004, Tribunalul Maramureș, secția comercială, a constatat că nu are competența materială de a soluționa contestația la executare, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori care, prin sentința penală nr. 15 din 9 martie 2005, a respins contestația la executare formulată de S.M.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, hotărârea care se execută este cea a Curții de Apel Cluj, prin care s-a dispus confiscarea sumei de 5000 mărci germane de la S.M. și că nu există nici o nelămurire în privința acestei hotărâri.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și contestatorul S.M.
în recursul parchetului întemeiat pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 1 și 171 C. proc. pen., s-a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de competență materială, care aparținea înaltei Curți de Casație și Justiție și că pe fond se impune admiterea contestației la executare întrucât suma menționată, în raport de soluția instanței supreme, nu mai putea fi urmărită.
La rândul său, contestatorul a susținut în recursul său că soluția ce se impune este de înlăturare a măsurii confiscării.
Recursurile sunt întemeiate:
1. în conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen., contestația contra executării în hotărârile penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, caz în care contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.
Din examinarea actelor dosarului se constată că executarea dispoziției de confiscare a sumei de 5000 mărci germane a fost pornită împotriva contestatorului S.M. în baza deciziei instanței supreme care în recursul declarat de inculpații S.M. și P.N.D. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de aceștia din trafic de influență în tentativă la infracțiunea de înșelăciune și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei Curții de Apel Cluj printre care și cea de confiscare a acelei sume.
Contestatorul a susținut că se impune lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului deciziei instanței supreme, menționând că nu putea fi menținută confiscarea unei sume de bani în condițiile în care fapta a fost considerată tentativă la infracțiunea de înșelăciune.
Ca atare, nelămurirea invocată referindu-se la ultima soluție pronunțată în cauză de instanța de recurs competența materială potrivit dispozițiilor evocate revenea înaltei Curți de Casație și Justiție nicidecum Curții de Apel Cluj.
Așa fiind, constatând întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 1 cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) din același cod, urmează a admite recursurile declarate de parchet și de contestator, a casa sentința atacată și proceda la judecarea contestației ca instanță competentă.
Din examinarea considerentelor și dispozitivului deciziei penale nr. 2708 din 29 mai 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, rezultă că instanța soluționând recursurile declarate de inculpații menționați a casat decizia Curții de Apel Cluj numai cu privire la încadrarea juridică a faptei, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, printre care și cea de confiscare de la S.M. a sumei de 5000 mărci germane.
întrucât decizia pronunțată în recurs nu cuprinde dispoziții lipsite de claritate, care să necesite lămuriri, în temeiul art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația formulată de S.M. nu poate fi primită.
Mai este de menționat că solicitarea din recursurile parchetului și contestatorului de a se înlătura măsura confiscării sumei de 5000 mărci germane nu poate fi luată în considerare întrucât s-ar aduce atingere autorității lucrului judecat, ceea ce nu este posibil pe calea contestației la executare.
Față de considerentele expuse, Curtea a respins, ca nefondată, contestația formulată de S.M. împotriva deciziei penale nr. 2708 din 29 mai 2002 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4325/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4332/2005. Penal → |
|---|
