ICCJ. Decizia nr. 4325/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 13 din 28 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul C.I. a fost condamnat, în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. a), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 37 și art. 71 C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 13 septembrie 2004 la zi.
S-a menținut măsura arestării preventive.
Inculpatul a fost obligat la 14.257.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă C.A.S. București și la 3.300.000 lei către Serviciul de Ambulanță.
A mai fost obligat inculpatul la 500.000 lei despăgubiri periodice față de minorul C.A.I.; la 20.000.000 lei cheltuieli de înmormântare și la câte 50.000.000 lei către partea civilă C.L. și C.A.I.
S-a respins cererea de acordare a unei prestații periodice către C.L.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
în fapt s-au reținut următoarele:
în noaptea de 25 februarie 2004 un grup de 11 persoane, printre care și inculpatul, a coborât din tren în Halta Slăvitești. în timp ce persoanele respective așteptau în stație autobuzul cu care urmau să-și continue drumul, a apărut autoturismul care a întors în dreptul lor.
P.C., șoferul autoturismului a deschis portiera și le-a spus celor din stație să-i facă loc. Martorul L.F., aflat sub influența băuturilor alcoolice, i-a trântit ușa și l-a înjuriat.
Martorii M. și G. au coborât din mașină și au cerut explicații celor din grupul inculpatului.
în conflict s-a implicat martorul B.C. care a rupt o ulucă dintr-un gard din apropiere.
Martorul M.G., care era șeful de echipă al muncitorilor aflați în stație a încercat să aplaneze conflictul, dar a fost imobilizat și întins pe capota mașinii, de ocupanții acestora.
în acest moment victima C.D.F. a mers la portbagajul mașinii, a luat o bâtă și s-a îndreptat spre M.G.
Inculpatul, care este fiul vitreg al martorului M.G., a luat uluca de la B.C. și a aplicat victimei o singură lovitură în cap.
Leziunile produse prin lovirea cu uluca au dus la decesul victimei.
S-a reținut că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., infracțiunea fiind comisă în stare de provocare.
Prin decizia penală nr. 86/ A din 24 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești a fost admis apelul declarat de procuror și s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ani și 8 ani și 6 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a dedus la zi arestarea preventivă și s-a menținut starea de arest.
Prin aceiași decizie s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului nu este suficientă, având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și urmările acesteia, concluzionând că se impune majorarea pedepsei.
S-a mai reținut că nu este fondată susținerea inculpatului că a comis fapta în legitimă apărare, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține existența acestei cauze de înlăturare a răspunderii penale.
Inculpatul a declarat recurs, susținând în principal că greșit nu s-a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., deoarece a comis fapta în legitimă apărare, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Examinând cauza, Curtea reține că primul motiv de recurs, care își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu este fondat.
Astfel, o condiție esențială pentru reținerea legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., este aceea a existenței unui atac material, direct, imediat și injust, care să pună în pericol grav, între altele, persoana celui atacat.
în speță, din coroborarea declarațiilor martorilor M.G., B.C. și M.Șt. rezultă că în momentul în care inculpatul a lovit victima, nu exista un atac în plină desfășurare îndreptat împotriva martorului M.G. de natură a pune în pericol grav persoana acestuia.
Faptul că acesta fusese împins cu spatele pe capota mașinii și amenințat nu este de natură a realiza condițiile prevăzute de lege pentru existența legitimei apărări.
Susținerea inculpatului că în momentul în care a lovit victima aceasta ridicase bâta pentru a-l lovi pe M.G., nu se coroborează cu ceea ce rezultă din probele dosarului și ca atare, conform art. 69 C. proc. pen., nu poate servi la aflarea adevărului.
Simplul fapt că, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, victima avea probabil intenția să-l lovească pe M.G., nu are valoarea unui atac material, imediat atâta timp cât o această probabilă intenție a victimei nu s-a materializat.
în consecință, se constată că justificat a fost înlăturată susținerea inculpatului că a acționat în legitimă apărare și corect s-a reținut că modul în care s-a comportat victima a constituit doar un act de provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen.
Se reține însă că fiind fondat motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepsei, întrucât majorarea acesteia de către instanța de apel nu este justificată.
Se apreciază că prima instanță a evaluat corect criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport cu situația concretă și persoana inculpatului.
Constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va casa decizia și se vor menține dispozițiile sentinței.
S-a dedus la zi arestarea preventivă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4269/2005. Penal → |
|---|
