ICCJ. Decizia nr. 4354/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 96/2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 10111/2004, a fost condamnat inculpatul D.V.V., la 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
S-a menținut măsura arestării preventive și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 27 octombrie 2004 la 3 martie 2005.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.903.760 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. a județului Hunedoara și la 8.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.N.
în baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, între inculpat și partea vătămată S.N., aflați în locuința martorului P.N., a început un conflict verbal, care a generat în scandal, cei doi lovindu-se reciproc, fiind despărțiți de gazdă, aparent cei doi împăcându-se.
Ulterior, inculpatul a părăsit locuința în care a avut loc conflictul și s-a deplasat la domiciliul său, după care a revenit, având asupra sa un cuțit de bucătărie și întâlnindu-se cu partea vătămată i-a aplicat două lovituri de cuțit în zona abdominală.
Partea vătămată a revenit în locuința martorului P.N., căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, fiind condus de către acesta la locuința sa. A doua zi constatând că se simte rău partea vătămată a anunțat salvarea, fiind internată în Spitalul Petroșani.
împotriva acestei hotărâri inculpatul D.V. a declarat apel, solicitând reținerea scuzei provocării și pe cale de consecință reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 156 din 19 mai 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Inculpatul a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală. S-a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei, având în vedere că în momentul săvârșirii infracțiunii a fost provocat de către partea vătămată.
Recurentul a invocat drept temei al recursului dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Susținerea că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică, nu este întemeiată.
Analiza succesiunii actelor de agresiune exercitate de inculpat cu un cuțit asupra părții vătămate, cu consecința producerii unor leziuni grave ce au pus în primejdie viața acesteia, evidențiază pregnant că făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Or, această poziție subiectivă este specifică, conform art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., formei de vinovăție a intenției indirecte, astfel că încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor și nu în cea de vătămare corporală este corectă.
în cauză nu sunt dovedite nici cerințele circumstanței atenuante legale a scuzei provocării.
Reglementarea prin lege a provocării are la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie una dintre condițiile care determină săvârșirea infracțiunii.
Or, împrejurările premergătoare faptei au constat într-un schimb de cuvinte jignitoare între partea vătămată și inculpat, iar conflictul inițial a fost aplanat de martorii prezenți.
în consecință, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nefiind îndeplinite condițiile cerute pentru existența stării de provocare din partea victimei.
Nu se justifică nici reducerea pedepsei. în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul și împrejurările în care a avut loc tentativa de omor, pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, vinovăția acestuia fiind corect stabilită, iar pedeapsa aplicată just individualizată.
S-a avut în vedere cele ce au precedat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins recursul inculpatului și obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4370/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4360/2005. Penal → |
|---|
