ICCJ. Decizia nr. 4253/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 67 din 2 iulie 2003 a Tribunalului Sălaj au fost condamnați inculpații L.V. și M.I.V., în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la câte 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., la câte 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilindu-se potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpații să execute câte 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 18 septembrie 2002 la zi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 15 septembrie 2002, în jurul orelor 22,00, după ce au consumat băuturi alcoolice au propus victimei S.R., în vârstă de 61 de ani și aflată sub influența alcoolului să meargă în spatele bufetului.
în acest loc inculpații au determinat victima să consume alcool. Profitând de imposibilitatea de apărare și de exprimare a voinței, inculpații au exercitat acte de violență și au avut raporturi sexuale de mai multe ori cu victima. După aceasta au dus-o pe un stadion de fotbal din zonă și au continuat să întrețină raporturi sexuale cu victima, cu toate că aceasta sângera. în jurul orelor 1,30, din cauza frigului și ploii inculpații au abandonat victima. Aceasta a fost găsită a doua zi dimineața la 50 m de locul faptei.
Cu toate îngrijirile medicale acordate victima a încetat din viață, la spital, la data de 17 septembrie 2002.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală moartea victimei a fost violentă ea datorându-se stării de șoc generată de hipotermia consecutivă unor hematoame multiple, fiind posibil ca la declanșarea stării de șoc să fi concurat expunerea îndelungată la frig și umezeală, la deces contribuind și fondul patalogic preexistent.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 110 din 1 aprilie 2004, a respins apelurile inculpaților, considerând nefondate susținerile acestora, în sensul că nu s-a dovedit vinovăția lor în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Prin decizia penală nr. 5738 din 4 noiembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție au fost admise recursurile declarate de inculpați, a fost casată decizia Curții de Apel Cluj și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că instanța de apel a omis a se pronunța asupra cererii de efectuare a unei noi expertize medico-legale și s-a considerat necesară audierea martorei P.S.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 119 din 16 mai 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.
în baza deciziei de casare s-a dispus audierea martorei arătate iar referitor la cererea de efectuare a unei noi expertize, instanța de control judiciar a considerat că nu este cazul administrării acestor probe întrucât mecanismul morții a fost pe deplin lămurit prin actul medico-legal aflat în dosar, respectiv raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 6596 din 19 februarie 2004 și avizat de Comisia Superioară de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Cluj.
Pentru a pronunța decizia arătată, instanța de control judiciar a considerat în baza amplului material probator al cauzei că infracțiunile de omor și viol calificat pentru care au fost condamnați inculpații au fost pe deplin dovedite și că între actele materiale săvârșite de inculpați și consecința morții există legătură directă de cauzalitate.
Referitor la pedepse s-a apreciat că acestea sunt conforme cu pericolul social al faptelor și țin seama de persoana inculpaților care au dovedit anterior o conduită general bună și nu au antecedente penale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații L.V. și M.I.V. care, invocând dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susținut că pedepsele aplicate sunt prea severe, solicitând reducerea lor.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de omor și viol calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
Probele administrate au confirmat, că în seara de 15 septembrie 2002, în jurul orelor 22,00, inculpații aflați sub influența băuturilor alcoolice au propus victimei S.R., în vârstă de 61 ani care era deja în stare de ebrietate, să mai consume asemenea băuturi.
Astfel, victima a fost dusă în spatele localului unde inculpații i-au dat o cantitate mare de alcool. Profitând de starea în care victima ajunsese, de imposibilitatea de apărare și de exprimare a voinței inculpații, folosind forța, au avut pe rând raporturi sexuale cu victima atât în locul arătat cât și pe terenul de fotbal al stadionului din apropiere.
în aceeași noapte, în jurul orei 1,30, din cauza frigului, inculpații au abandonat victima, plecând acasă.
Rudele femeii au găsit-o pe aceasta și au transportat-o la spital, unde la 17 septembrie 2002 a decedat.
Prin actul medico-legal aflat în dosar, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă ea datorându-se stării de șoc generată de hipovolemia, consecutivă unor hematoame multiple, fiind posibil ca la declanșarea stării de șoc să fi concurat expunerea îndelungată la frig și umezeală pe fondul patologic existent.
în raport de actele materiale săvârșite și de gestul inculpaților de a abandona victima aflată în stare avansată de ebrietate și în imposibilitatea de a se deplasa și exprima voința, în frig și umezeală la temperaturi între 3,5 și 8,5 grade Celsius, instanțele au tras în mod judicios concluzia că ei au acționat cu intenția indirectă de ucidere a victimei, ei prevăzând rezultatul morții și acceptând posibilitatea producerii lui, deși nu l-au urmărit.
Referitor la individualizarea pedepselor se constată că instanțele s-au orientat, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la sancțiuni înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor și persoana inculpaților care nu posedă antecedente penale și au avut anterior o conduită general bună în familie și societate.
Se mai constată că pedepsele aplicate și cele rezultante sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.
Deoarece au fost respectate cerințele dispozițiilor legale menționate iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor împrejurări din cele arătate de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația circumstanțelor atenuante, criticile formulate de inculpați în sensul greșitei individualizări a pedepselor și solicitările de reducere a acestora nu pot fi primite.
Față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs și neexistând cazuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) și 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
S-a dedus din pedepsele aplicate durata arestării preventive a inculpaților de la 18 septembrie 2002 la 11 iulie 2005 și s-a stabilit ca onorariile pentru apărarea din oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4259/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4223/2005. Penal → |
|---|
