ICCJ. Decizia nr. 4255/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1587 din 10 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea inculpatului B.N. de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) C. pen., ca fiind neîntemeiată.
în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comisă de inculpatul B.N. în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia a fost condamnat la 11 ani închisoare.
în conformitate cu art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1370 din 4 septembrie 2001 a Judecătoriei sector 1 București pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul având de executat 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond din analiza întregului material probator administrat în cauză, a reținut că fapta inculpatului B.N., care la data de 5 ianuarie 2004, în public, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată T.E.C. de o geantă, fugind de la locul faptei cu autoturismul condus de A.Șt. în care se mai aflau alte două persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
în ceea ce privește agravanta prevăzută de art. 21lit. a) a art. 211 C. pen., reținută de instanța de fond prin schimbarea de încadrare juridică conform art. 333 C. proc. pen., s-a avut în vedere că activitatea infracțională a inculpatului a fost ușurată prin faptul că acesta a fugit de la locul faptei cu autoturismul condus de A.Șt.
întrucât din materialul probator administrat în cauză rezultă fără echivoc că inculpatul a sustras părții vătămate prin exercitare de acte de violență, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat ca neîntemeiată.
Deși partea vătămată a susținut în cadrul cercetării judecătorești că inculpatul a tăiat-o pe mâini cu un cuțit, instanța de fond nu a reținut și agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., deoarece această afirmație nu este susținută de nici o probă administrativă în cauză.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.N. care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., motivat de faptul că din probe nu rezultă că ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate.
Al doilea motiv de apel a vizat redozarea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante.
Prin decizia penală nr. 96 din 14 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 146/2005, a fost respins, ca fiind nefondat, apelul inculpatului.
S-a considerat de către instanța de apel că sentința pronunțată este legală și temeinică, probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, precum și persoana inculpatului care este recidivist.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei pentru următoarele motive:
1. - instanța de apel nu a observat că tribunalul nu a fost legal sesizat, rechizitoriul nefiind datat;
2. - instanța de apel a apreciat greșit că au fost administrate toate probele de către prima instanță, întrucât nu a fost audiată partea vătămată și martora S.C.:
3. - a fost formulată o cerere de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., pe care tribunalul nu a pus-o în discuția părților;
4. - se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat deoarece din probe rezultă că inculpatul a exercitat acte de violență asupra părții vătămate;
5. - se impune reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care a fost sincer, a recuperat prejudiciul, este tatăl a doi copii minori.
Curtea, analizând decizia atacată atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată următoarele:
în ceea ce privește primul motiv invocat de inculpat referitor la faptul că tribunalul nu a fost legal sesizat, rechizitoriul nefiind datat, curtea consideră că nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, la data de 29 martie 2004, inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală de către procuror, în prezența apărătorului ales, iar din adresa nr. 9/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București rezultă că rechizitoriul a fost înaintat la tribunal pe data de 1 aprilie 2004.
Rezultă din aceste date, că sesizarea instanței s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 264 C. proc. pen., omisiunea de a se menționa în rechizitor ziua întocmirii lui neputând avea consecințe asupra desfășurării procesului penal sau asupra răspunderii penale sau civile.
Referitor la al doilea motiv de recurs, respectiv că tribunalul nu a administrat toate probele, neaudiind partea vătămată și nici martora S.C. curtea consideră că nu este fondat.
Tribunalul a făcut o analiză amănunțită și completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și de judecată apreciind în mod corect că nu se impunea audierea părții vătămate având în vedere declarațiile acesteia din cursul urmăririi penale, precum și memoriul depus prin avocat la termenul din 18 noiembrie 2004.
în ceea ce privește audierea martorei S.C., tribunalul a apreciat în mod just că în raport de întreg probatoriul administrat nu se impune ascultarea acesteia și a respectat dispozițiile art. 329 C. proc. pen., în sensul că a pus în discuție renunțarea la audierea martorei.
De asemenea, curtea consideră că, susținerea inculpatului că tribunalul nu a pus în discuție cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, nu este fondată.
Din cuprinsul încheierii pronunțată la 6 decembrie 2004 a Tribunalului București rezultă că apărătorul a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice pe care a susținut-o în ședința publică, cerere asupra căreia procurorul de ședință și-a expus concluziile sale, iar instanța prin sentința nr. 1587 din 10 decembrie 2004 s-a pronunțat în sensul respingerii ei.
Referitor la al patrulea motiv de recurs formulat de inculpat prin care se menționează că, în mod greșit instanțele nu au schimbat încadrarea juridică în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C. pen., deoarece din probe nu rezultă că ar fi exercitat acte de violență asupra părții vătămate, curtea consideră că nu este fondat.
Din probele administrate respectiv declarațiile părții vătămate, a martorului P.D. și concluziile raportului de expertiză medico legală din care reiese că în data de 5 ianuarie 2004, T.E. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, rezultă în mod evident exercitarea de către inculpat de acte de violență asupra părții vătămate în momentul sustragerii genții.
Curtea apreciază că fapta și împrejurările săvârșirii acesteia, precum și vinovăția inculpatului, își găsesc corespondentul în probele complet analizate și just apreciate de cele două instanțe.
în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, curtea consideră că prima instanță, a reținut în mod greșit agravanta prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., respectiv săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de două sau mai multe persoane împreună.
Pentru existența agravantei se cere, pe de o parte, ca tâlhăria să fie săvârșită de două sau mai multe persoane, iar pe de altă parte ca făptuitorii să fi săvârșit fapta împreună în calitate de participanți adică autori, instigatori sau complici.
în sprijinul acestui înțeles în care accentul se pune pe cuvântul "săvârșire" vine dispoziția din art. 144 C. pen., potrivit căreia prin "săvârșirea unei infracțiuni" sau "comiterea unei infracțiuni" se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea penală le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.
Or, în speță, organul de urmărire penală a constatat în ce privește pe recurenții A.Șt. și M.Z. că aceștia nu au ajutat sau înlesnit în vreun mod săvârșirea infracțiunii de către inculpatul B.N.
Analizând probele administrate, organul de urmărire penală a considerat că inculpatul nu le-a comunicat celor doi intenția sa de comitere a infracțiunii de tâlhărie iar după comiterea acesteia nu le-a adus la cunoștință că geanta provine din săvârșirea unei fapte de natură penală. în consecință s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuiții A.Șt. și M.Z.
Față de această situație, având în vedere faptul că pentru a fi aplicabilă agravanta prevăzută de alin. (21) lit. a), este necesar ca tâlhăria să fie săvârșită de două sau mai multe persoane în condițiile participației, curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul declarat, să caseze hotărârile pronunțate numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și la pedeapsa aplicată.
în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica se va avea în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, împrejurările în care a fost săvârșită precum și persoana inculpatului care este recidivist.
Se vor menține dispozițiile de revocare, conform art. 83 C. pen., a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1370/2001 a Judecătoriei sector 1 București urmând ca această pedeapsă să fie executată pe lângă pedeapsa aplicată în cauză.
Se va deduce din pedeapsă perioada arestării preventive.
Au fost menținute celelalte dispoziții a hotărârilor.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4332/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4259/2005. Penal → |
|---|
