ICCJ. Decizia nr. 4335/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 130 din 22 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 463/2005 al Tribunalului Iași, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul I.M. împotriva rezoluției nr. 366/ P din 8 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului suma de 200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din 8 iunie 2004 dată în dosarul nr. 366/P/2004 Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitelor H.M. și I.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 2781C. proc. pen., împotriva rezoluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere la instanța de judecată căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Cum în cauză petentul nu s-a adresat inițial cu plângere prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași așa cum prevăd dispozițiile art. 2781C. proc. pen., nesocotind această cerință imperativă a legii, instanța a constatat că plângerea introdusă direct la instanța de judecată este inadmisibilă și a respins-o ca atare.
împotriva sentinței penale a declarat recurs petentul pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cauză se impune trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva persoanelor reclamate.
Prin decizia penală nr. 255 din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași s-a respins, ca tardiv, recursul formulat de petentul I.M. împotriva sentinței penale sus menționate, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 363 alin. (3) C. proc. pen., la care face trimitere art. 3853C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs de 10 zile curge de la pronunțare.
Din această dispoziție decurg două consecințe: prima constă în aceea că hotărârea nu va fi comunicată nici părților care au fost prezente la dezbateri, dacă au fost prezente la pronunțare, iar a doua consecință este aceea că din moment ce în ambele situații hotărârea nu se comunică, termenul de recurs curge și într-un caz și în celălalt de la pronunțarea hotărârii.
Petentul a fost prezent la dezbateri și la pronunțare care au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2005, deci termenul de recurs curge de la pronunțare.
Cum cererea de recurs a fost formulată, la data de 24 martie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale și nefiind incidente dispozițiile referitoare la rezilierea în termen, urmează ca în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să se respingă, ca tardiv, recursul promovat de petent.
împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul I.M., reiterând motivele ce vizează fondul plângerii.
Recursul nu este admisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 3851alin. (1) lit. e) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, curți de apel și Curtea Militară de Apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 2781alin. (10) C. proc. pen., hotărârile pronunțate în fond, prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului, pot fi atacate doar cu recurs de către persoanele menționate de acest text de lege.
Așadar, decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași în recursul declarat de petent împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea sa împotriva rezoluției procurorului este definitivă și nu este supusă nici unei alte căi de atac, astfel că recursul petentului este inadmisibil.
în consecință, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul petentului I.M. ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4362/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4352/2005. Penal → |
|---|
