ICCJ. Decizia nr. 4222/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 36 din 31 ianuarie 2005, Tribunalul Botoșani, a dispus condamnarea inculpatului P.T., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) și alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 8 mai 2003 la 9 iulie 2003.
Inculpatul a fost obligat să plătească C.A.S. Iași suma de 1.902.540 lei despăgubiri civile plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea debitului, iar părții civile B.L., suma de 12.500.000 lei despăgubiri periodice, pentru minora B.E.B. cuvenite pentru perioada 1 iunie 2003 - 31 ianuarie 2005 și în continuare câte 625.000 lei lunar, până la majorat.
S-a constatat că nu s-au formulat alte pretenții civile.
Instanța a reținut că, în ziua de 2 mai 2003, victima B.C. a avut un conflict cu tatăl inculpatului P.V., pe care l-a lovit cu pumnii și cu capul și l-a izbit la pământ, violențe întrerupte prin intervenția numiților C.P., C.M. și C.V.R., care l-au doborât pe agresor și i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii.
Inculpatul care aflase că tatăl său fusese lovit văzându-l pe agresor, i-a cerut explicații cu privire la cele întâmplate și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
Victima, care era cunoscută cu manifestări violente, a fost lovită cu pumnii și de către C.P., C.M. și C.V.R., ce se apropiaseră pentru a veni în ajutorul inculpatului, în cazul în care ar fi fost atacat.
în aceeași seară, în jurul orei 21,00, inculpatul l-a văzut pe B.C., în fața barului S. și apropiindu-se de el, l-a lovit cu pumnul, iar când acesta a căzut pe trotuar, a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele, situație percepută de C.V.R., care i-a spus să înceteze agresiunea.
De asemenea, auzind țipetele victimei și martorul S.P. i-a cerut inculpatului să o lase în pace, amenințându-l că, și în caz contrar, va anunța telefonic organele de poliție.
După ce l-a rugat pe martor să nu sesizeze organele de urmărire penală, inculpatul a plecat acasă, dar a revenit la locul faptei, în jurul orei 2, după ce a fost anunțat de C.D. că victima se află, în continuare, căzută în fața barului, dar după ce a udat-o cu apă, crezând că starea ei nu este alarmantă, s-a întors acasă.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 127 din 11 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.T., constatându-se că instanța de fond a reținut corect vinovăția inculpatului făcând o justă individualizare a pedepsei ținându-se seama atât de periculozitatea socială ridicată a faptei comise ce a avut ca rezultat moartea unei persoane cât și de elementele circumstanțiale personale ale inculpatului.
Nemulțumit și de această hotărâre, inculpatul P.T. a declarat recurs invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, în vederea administrării tuturor probelor necesare stabilirii adevărului. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate conform art. 76 lit. b) C. pen.
Apărătorul inculpatului a susținut oral motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosar.
Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
Este cert stabilit, așa cum rezultă din declarațiile date de S.C., C.P., C.V.R., C.M., că agresarea victimei a avut loc în două etape, una în jurul orei 15,00, când inculpatul secondat de ultimii trei martori, a lovit-o reproșându-i că i-a molestat tatăl, iar a doua, în jurul orei 21,00, în fața barului S. când a fost unicul agresor.
Că așa este, rezultă și din declarațiile inculpatului, care a descris desfășurarea situației de fapt atât în declarația olografă cât și în cele date la procuror în prezența avocatului.
De altfel, că inculpatul a fost cel lovit în fața barului, rezultă și din declarația martorului S.P., care l-a văzut lângă victima căzută, pe care o înjura și i-a spus să o lase în pace, amenințându-l că va sesiza organele de poliție.
Edificator este și că inculpatul a intrat în curtea locuinței martorului și a insistat să nu telefoneze la poliție, ceea ce denotă dorința sa de a preveni eventualele cercetări.
Este deci evident că inculpatul a lovit victima care a căzut pe trotuar, fiind găsită desfigurată și plină de sânge, în același loc, până s-au luat măsuri pentru a fi transportată la spital în stare de comă, ceea ce conduce la concluzia că hematoamele subdurale aflate în legătură de cauzalitate directă cu decesul, sunt rezultatul ultimelor violențe.
în acest sens prin raportul medico-legal de autopsie și avizul comisiei din cadrul I.M.L. Iași, se concluzionează că leziunile amintite au fost produse prin lovire urmată de cădere.
Câtă vreme din probe reiese că doar în prima fază victima a fost lovită cu pumnii și de către C.P., C.M. și C.V.R., după care ea a fost văzută de martorul T.C., că avea sânge în urechea stângă, fără alte urme pe față, susținerile privitoare la posibila producere a vătămărilor ce au cauzat moartea în aceste împrejurări, sunt lipsite de temei.
Că inculpatul este autorul loviturilor cauzatoare de moarte se desprinde și din faptul că, în cursul nopții, fiind amenințat că victima se află în stare de inconștiență în fața barului, s-a deplasat imediat luând cu sine o sticlă cu apă, în ideea de a o folosi pentru resuscitare.
în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul după prima altercație cu victima determinată de violențele la care aceasta îl supuse pe tatăl său, a avut ultimul conflict după mai multe ore, timp în care nu se poate pretinde că a dăinuit tulburarea emoțională, agresiunea fiind de fapt un act de răzbunare.
Examinându-se actele dosarului se constată, de asemenea, că cele două instanțe au reținut corect vinovăția inculpatului, au făcut o justă individualizarea a pedepsei care a fost coborâtă sub minimul special prin aplicarea art. 74și art. 76 C. pen., ținându-se seama, potrivit criteriilor din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât de periculozitatea socială ridicată a faptei comise ce a avut ca rezultat moartea unei persoane cât și de elementele circumstanțiale personale ale inculpatului, care este tânăr, infractor primar, cu o bună conduită anterioară și o comportare procesuală relativ sinceră.
în raport de cele menționate, se constată că hotărârea instanței de fond menținută prin decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că apărările formulate de recurent nu pot fi reținute.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 127 din 11 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava.
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4177/2005. Penal → |
|---|
