ICCJ. Decizia nr. 4326/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 152/ A din 4 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, ca urmare a nereținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. (susținând că a fost provocat de partea vătămată care l-a injuriat). Totodată, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul încadrării juridice dată faptei, în sensul că, lovind partea vătămată o singură dată, cu intenția de a-i aplica o corecție, încadrarea juridică corectă este aceea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 și 171 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.
Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situație.
Astfel, declarația inculpatului, cum că ar fi aplicat o singură lovitură părții vătămate, după ce a fost injuriat de aceasta, nu se coroborează cu declarațiile martorilor, din care reiese că inculpatul s-a îndreptat spre partea vătămată, fără să existe o atitudine provocatoare din partea acesteia și a îmbrâncit-o, după care a lovit-o cu pumnii și picioarele peste tot corpul, provocându-i multiple leziuni traumatice. De asemenea, declarația inculpatului nu se coroborează nici cu concluziile raportului de constatare medico-legală ce atestă leziuni multiple și de o gravitate deosebită.
în aceste împrejurări, este evident că cererea privind reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării nu subzistă iar cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor calificat în vătămare corporală gravă este nefondată, având în vedere numărul și intensitatea loviturilor, precum și zonele vitale vizate, criterii în raport de care se poate concluziona că inculpatul a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, în forma indirectă.
Așadar, solicitarea inculpatului, de a i se reduce pedeapsa, este nefondată atât sub aspectul reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cât și a oricăror alte împrejurări ce ar putea constitui circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., întrucât pedeapsa aplicată a fost corect dozată în raport de gravitatea faptei, de atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale, fiind de natură să asigure atingerea scopului cerut de art. 52 C. pen.
Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., s-a computat durata arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4358/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Penal → |
|---|
