ICCJ. Decizia nr. 4355/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 31 din 24 februarie 2005 a Tribunalului Călărași, pronunțată în dosarul nr. 26/A/2005, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen, a condamnat pe inculpatul I.F., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția acestuia de la 14 decembrie 2004 la zi. S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată G.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei onorariu apărător oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în ziua de 13 decembrie 2004, inculpatul a întreținut prin violență fizică un raport sexual cu minora G.F.C. în vârstă de 12 ani.
Astfel, în cursul zilei de 13 octombrie 2004, inculpatul I.F. care primise de cu seară suma de 100.000 lei de la fratele său I.N. pentru a înlocui ușa de acces în locuință, a făcut reparații la ușa respectivă, până în jurul orelor 14,00, consumând între timp un litru de coniac.
După ce a terminat lucrul, a mers la locuința sa, chemând-o și pe minora G.F.C. pentru a servi masa, însă, imediat după aceasta a intrat în casă, inculpatul a încuiat ușa cu un cârlig și i-a propus să întreținut cu el un raport sexual. Pentru că minora a refuzat, inculpatul a lovit-o de două ori cu podul palmei în cap, împingând-o în pat.
De teamă, victima a început să se dezbrace, iar inculpatul I.F. a întreținut cu ea raport sexual.
Raportul de constatare medico-legală emise de S.M.L. Călărași atestă că victima a prezentat semne de violență în zona capului (suprasprâncenos, preauricular stg. și zigomatic drept - trei echimoze), pentru a căror vindecare a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Același act a conchis că minora este virgină, însă urmele de spermă găsite în secreția vaginală atestă un raport sexual recent și incomplet care poate data din 13 decembrie 2004, ora 14,00.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că știa că victima avea vârsta de 12 ani, recunoașterea sa coroborându-se cu declarația părții vătămate, a martorilor, cu raportul de constatare medico-legală și cu procesul verbal de cercetare la fața locului.
împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul criticând-o ca netemeinică și nelegală sub aspectul pedepsei pe care a considerat-o greșit individualizată și a solicitat reducerea acesteia.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului constatând că în cauză a fost reținută în mod complet situația de fapt, s-a dat o corectă interpretare probelor administrate, iar în ce privește individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a dat dovadă de clemență orientându-se spre o pedeapsă situată spre minimul special în condițiile în care inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie.
Ca urmare s-a apreciat că nu se impune redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii ei.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat care a reiterat critica din apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei și a solicitat printr-un memoriu depus la dosar aplicarea circumstanțelor atenuante.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptei comise, de limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând hotărârile pronunțate în raport cu dispozițiile legale menționate și cu criticile invocate de recurent, înalta Curte constată că pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului, situată aproape de limita minimă, de 10 ani închisoare stabilită de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat, este just individualizată și în măsură să servească scopului preventiv de art. 52 C. pen.
Instanțele au acordat semnificația cuvenită atât pericolului social al faptei comise, împrejurările în care s-a consumat cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului care este recidivist și a manifestat o comportare sinceră pe parcursul procesului penal.
Așa fiind, se constată că pedeapsa aplicată este corectă sub aspectul individualizării, în cauză neexistând temeiuri care să justifice reținerea în favoarea inculpatului recurent a unor circumstanțe atenuante.
Ca urmare, pentru considerentele arătate, recursul declarat de inculpat apare, ca nefondat, și va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4352/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4358/2005. Penal → |
|---|
