ICCJ. Decizia nr. 4327/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 776 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:
1. B.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., parte vătămată P.O.
2. B.S., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. proc. pen., parte vătămată P.D.
3. B.G., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost obligați inculpații la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut:
Inculpații B.V., B.S. și B.G. și părțile vătămate P.D. și P.O. locuiesc în satul Fântânele.
Părțile s-au aflat în relații relativ bune până, în ziua de 7 iunie 2001, când între acestea a avut loc un conflict.
Inițial, în jurul orelor 12,00, inculpatul B.G. s-a certat cu partea vătămată P.O. supărat că acesta i-a reproșat că i-a speriat caii.
Ulterior, inculpații însoțiți de tatăl lor B.M. l-au urmărit pe P.O. pe traseul parcurs de acesta până la locuința părții vătămate P.D., s-au oprit în dreptul respectivei locuințe și au discutat cu P.D.
Ulterior părțile vătămate au consumat băuturi alcoolice pe marginea drumului împreună cu martorii P.I., P.D. și T.C., până în jurul orelor 23,00, când li s-au alăturat și martorul B.D.
Pe rând, martorii au plecat, cu excepția lui B.D., care singur a rămas alături de părțile vătămate.
în acest timp, de după copacii de pe marginea drumului, părțile vătămate fiind cu spatele spre acești copaci, au ieșit inculpații B.V., B.S. și B.G., fiecare având în mână câte un obiect contondent.
Martorul B.D. nu i-a recunoscut, însă i-a întrebat ce caută acolo. în acel moment, partea vătămată P.O. a încercat să se ridice, cu intenția de a fugi, însă imediat inculpatul B.V. a lovit-o pe aceasta cu parul în cap. în urma loviturii primite, partea vătămată P.O. a căzut la pământ. Fratele său, partea vătămată P.D., a intervenit în apărarea sa, dar a fost lovit cu parii de către inculpații B.G. și B.S.
Cu toate acestea, partea vătămată P.D. a reușit să se ridice și să se ridice și s-a îndreptat spre locuința martorului T.C. în tot acest timp a fost lovită de inculpații B.S. și B.G. cu parii în cap și peste corp.
în momentul în care a ajuns lângă gardul locuinței martorului T.C. partea vătămată P.D. a căzut la pământ. Tot acum, martorul T.C. i-a recunoscut pe cei trei agresori ca fiind inculpații B.V., B.S. și B.G.
După ce partea vătămată P.D. a căzut la pământ, inculpații B.V., B.S. și B.G. au fugit.
Deși martorul B.D. a fugit în timpul conflictului, acesta a revenit după ce inculpații au fugit, și l-a ajutat pe P.O. să ajungă la locuința martorului T.C.
în aceeași noapte, părțile vătămate P.D. și P.O. au fost transportate la spital.
Din certificatul medico - legal nr. 1870 din 12 iulie 2001, a rezultat că partea vătămată P.D. a prezentat o plagă cranio - cerebrală, inițial cu un corp străin metalic restant, ulterior operată, leziune ce s-a putut produce prin lovire cu corp contondent. Leziunea a pus în pericol viața sus-numitului.
în ceea ce privește pe partea vătămată P.O., acesta a prezentat, conform certificatului medico - legal nr. 1615 din 20 iunie 2001, fractură deschisă comicutivă cu înfundare parietală stg., care a necesitat intervenție chirurgicală, leziune ce a putut fi produsă prin lovire cu obiect tăietor despicător (posibil topor). Leziunea prezentată de sus, numit a fost de natură să-i pună viața în primejdie.
S-a mai reținut că poziția că poziția procesuală de nerecunoaștere a inculpaților a fost contrazisă chiar de probele administrate la cererea lor, deoarece martorii R.Șt. și F.G. au făcut declarații care nu au putut fi luate în considerație fie că sunt contradictorii fie că relatează aspecte care nu puteau fi percepute și că celelalte probe administrate dovedesc pe deplin existența faptelor și vinovăția inculpaților.
Apelurile declarate de inculpați împotriva acestei sentințe au fost admise de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 111 din 15 martie 2005, în sensul reducerii cuantumului pedepselor principale. Astfel, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., inculpaților B.G. și B.V. li s-au coborât pedepsele de la 7 ani și 6 luni închisoare la câte 5 ani închisoare.
Inculpatului B.S., recidivist, i s-a redus pedeapsa de la 8 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Decizia a fost recurată în termen legal de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, care a cerut casarea ei și menținerea sentinței primei instanțe, sub aspectul individualizării pedepselor, dar și de către inculpați, care au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., considerând că instanța a comis o eroare de fapt, atunci când a stabilit vinovăția lor pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, fapta fiind comisă de alte persoane.
Recursul parchetului este întemeiat, în schimb, cele declarate de inculpați sunt nefondate.
Participarea inculpaților la agresionarea victimelor P.D. și P.O. rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor B.D. și T.C. care i-au văzut, fie apărând, în noaptea de 7 iunie 2001, de după copacii de pe marginea drumului, având în mână câte un par cu care au aplicat lovituri în cap celor două părți vătămate, fie aplicând lovituri victimei P.D. lângă gardul locuinței martorului T.C.
De asemeni, martora P.E. i-a văzut pe cei trei inculpați fugind spre locuința lui T.C.
Martorii audiați la cerea inculpaților, R.Șt. și F.G. nu au relatat nimic în legătură cu momentele săvârșirii faptei, ci aspecte anterioare sau ulterioare consumării tentativelor de omor calificat.
Neconcordanțele dintre declarațiile martorilor și părților vătămate cu privire la obiectele contondente folosite la agresiune se explică prin greutatea, în timp de noapte, a receptării formei și consistenței acelor obiecte.
Judicios, atât prima instanță cât și cea de apel, au înlăturat susținerile inculpaților care au invocat nevinovăția lor, motivând contradicțiile atât dintre declarațiile lor cât și cele dintre declarațiile martorilor propuși în apărare.
Așa fiind, Curtea consideră că situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost corect stabilită atât în sensul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
încadrarea juridică dată faptelor este, de asemeni, corespunzătoare probelor administrate. Sub aceste aspecte hotărârile pronunțate urmează a fi menținute, iar recursurile inculpaților urmează a fi astfel respinse.
în ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea consideră că instanța de apel, nejustificat a redus cuantumul acestora și a recunoscut greșit existența unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților B.G. și B.V.
Periculozitatea socială ridicată a faptelor comise și lipsa de sinceritate a inculpaților care au încercat să influențeze martorii oculari și să-i determine pe cei propuși în apărare să sprijine alibiul invocat de ei, demonstrează că reeducarea lor este realizabilă numai prin executarea unor pedepse orientate către limita medie a celor prevăzute de lege.
Așa fiind, recursul parchetului care a criticat greșita reducere a pedepselor de către instanța de apel, apare întemeiat.
în consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite acest recurs, va casa decizia atacată și va menține sentința penală nr. 776 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului Iași.
Ca urmare a respingerii, conform art. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a recursurilor inculpaților aceștia au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4222/2005. Penal → |
|---|
