ICCJ. Decizia nr. 4352/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 99 din 24 februarie 2005, Tribunalul Galați au condamnat pe inculpații P.I. și P.P., la pedepsele de 8 ani și, respectiv 9 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și a arestării preventive, de la 19 august 2004 la zi.
în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații să plătească, în solidar, către părțile civile V.Șt. și M.D., suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a reținut, în esență, următoarele:
Inculpații, tată și fiu, fiind proprietarii unor terenuri cultivate cu porumb și viță de vie, au hotărât să asigure paza acestora, în fiecare seară, înarmați cu câte un băț din bambus și o bâtă.
La data de 18 august 2004, la ora 20,00 inculpatul P.I. a observat-o pe victima V.D. care venea cu o căruță. După ce a văzut-o pe victimă, că vine să sustragă porumb, au avut loc discuții contradictorii, în cadrul cărora victima a luat o secure din căruță și a fugit după inculpat pentru a-l lovi.
în momentul în care victima a încercat să-l lovească cu securea peste umăr, inculpatul a reușit să o imobilizeze după care au început să se lovească reciproc cu pumnii și s-au rostogolit pe pământ. Deoarece victima se afla peste inculpat, acesta din urmă a solicitat ajutorul fiului său, P.P., care după ce a imobilizat-o pe victimă a lovit-o de mai multe ori cu bâta din lemn în zona toracică.
După ce victima a căzut pe pământ, inculpații au continuat să o lovească, cu bâtele, în zona capului și peste corp.
A doua zi, victima a fost descoperită de un martor, constatându-se că era decedată.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 145/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților.
Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților, și a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 19 august 2004 la zi.
Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, ca urmare a dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 73 lit. a) C. pen., depășirea limitelor legitimei apărări constituie circumstanță atenuantă legală.
Această atenuantă legală, denumită exces scuzabil, desemnează acea ripostă care nu a fost determinată de starea de tulburare sau temere, provocată de un atac, ca și în cazul prevăzută de art. 44 alin ultim C. pen., ci de sentimente de indignare, de mânie ori de revoltă în fața unor agresiuni nejustificate.
Din probele dosarului, rezultă că, la un moment dat, victima V.D. a luat o secure din căruță și a fugit după inculpatul P.I., pentru a-l lovi.
în timp ce atacul declanșat de victimă era în curs de desfășurare și aceasta încerca să aplice lovitura cu securea asupra inculpatului acesta a reușit să o imobilizeze după care cei doi s-au lovit reciproc s-au rostogolit pe pământ, însă, victima a reușit să-l domine și, în momentul în care se afla peste inculpat, acesta din urmă a solicitat ajutorul fiului său, P.P.
Inculpatul P.P. a dat curs solicitării tatălui său, a imobilizat victima și au lovit-o de mai multe ori cu bâta în zona toracică, iar, apoi, ambii inculpați au continuat să o lovească în zona capului și peste corp.
Instanțele au reținut, corect, această stare de fapt, atestată de probele administrate în cauză însă, au greșit atunci când au interpretat că cei doi inculpați au acționat în condițiile atenuantei legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
în realitate, așa cum atestă aceleași probe și cum în mod corect, au reținut instanțele, inițiativa conflictului a aparținut inculpatului, care, în momentul apariției victimei cu căruța a acuzat-o, fără nici un motiv, că a venit pe câmp să sustragă porumb.
Ulterior, după ce victima a încercat să aplaneze conflictul inițiat de inculpat, încercând să-i demonstreze că venise pentru a-și păzi propria cultură cu viță de vie, a urmat un alt episod, în cadrul căruia victima a declanșat împotriva inculpatului un atac material, direct, imediat și injust și care a pus în pericol grav persoana acestuia. Concret, victima a luat o secure din căruță, a fugit cu ea după inculpat și a încercat să-l lovească.
Este adevărat că inculpatul P.I. a reușit pentru moment să imobilizeze victima însă, după ce și-au aplicat lovituri reciproce, victima a reușit să revină în poziția de atac aflându-se peste inculpat în momentul în care acesta, pentru a se salva, a cerut ajutorul fiului său.
Pentru a-și salva tatăl de acest nou atac al victimei inculpatul P.P. a intervenit și a imobilizat victima.
Până în acest moment, Curtea constată că cei doi inculpați au acționat în stare de legitimă apărare.
Probele atestă însă că, după acest moment, al imobilizării victimei, inculpatul P.P. iar, apoi, și tatăl său, inculpatul P.I., eliberat de sub agresiunea victimei, au aplicat mai multe lovituri victimei, inclusiv în zona capului și peste corp, acțiuni prin care ei au depășit limitele unei apărări proporționale, cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul.
Așa fiind, apare, în mod evident, că instanțele, trebuiau să rețină că cei doi inculpați au ripostat la atacul declanșat de victimă cu securea în condițiile prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen. și nu în împrejurările prevăzute de art. 73 lit. b) din același cod.
Drept urmare, recursul celor doi inculpați va fi admis și vor fi casate hotărârile atacate, privitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., în loc de art. 73 lit. a) C. pen., și la individualizarea pedepsei principale.
Pentru considerentele mai sus menționate, au fost înlăturate dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., și s-a aplicat art. 73 lit. a) C. pen., iar, prin reținerea acestei atenuante legale, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., inculpatul P.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare iar inculpatul P.I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4335/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4355/2005. Penal → |
|---|
