ICCJ. Decizia nr. 4391/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 435 din 22 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul L.E., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 7 mai 2004, la zi.
în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict aparținând inculpatului.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 38.993.240 lei către C.A.M.B. și 5.550.188 lei către C.A.J. Ialomița, reprezentând costul cheltuielilor ocazionate de spitalizarea victimei O.A., la plata cheltuielilor de judecată către partea vătămată, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență faptul că la data de 7 mai 2004, pe fondul unor relații de dușmănie existente între părți, după ce consumase băuturi alcoolice, întâlnindu-se pe stradă cu vecinul său O.A., inculpatul L.E. a început să se certe cu acesta.
în cadrul conflictului respectiv care a degenerat în bruscări reciproce, inculpatul i-a aplicat sus-numitului mai multe lovituri de cuțit în regiunile toracică și abdominală, provocându-i vătămări corporale grave, care au necesitat 50 - 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața victimei fiind pusă în pericol.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 313 din 26 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita, în principal, să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., pretinzând că fapta a fost comisă în legitimă apărare, iar în subsidiar aplicarea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul L.E. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia în temeiul art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., cu invocarea, în principal a prevederilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, iar în subsidiar a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocării.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (procesul - verbal și planșele foto întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico - legale, declarațiile constante ale părții vătămate, declarațiile martorilor oculari R.S.I., C.M., Z.I., C.I. și S.N. coroborate cu recunoașterile inculpatului care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că pe fondul relațiilor de dușmănie existente între părți, la data de 7 mai 2004, după ce consumase băuturi alcoolice, întâlnindu-se pe stradă cu vecinul său O.A., inculpatul L.E. a inițiat un conflict în cadrul căruia i-a aplicat acestuia mai multe lovituri de cuțit în zonele toracică și abdominală, provocându-i vătămări corporale grave care au necesitat 50 - 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, viața victimei fiind pusă în pericol.
Susținerile inculpatului, în sensul că victima l-ar fi lovit mai întâi cu o scândură în cap, nu se confirmă din actele dosarului rezultând dimpotrivă că inculpatul a fost inițiatorul conflictului care s-a produs pe fondul relațiilor tensionate dintre părți și a consumului de băuturi alcoolice.
Referitor la pedeapsa aplicată, se constată că aceasta a fost corect individualizată, la stabilirea ei, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 56 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise cât și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, iar în cursul procesului a recunoscut fapta.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici un motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul L.E. să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 7 mai 2004, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4397/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4370/2005. Penal → |
|---|
