ICCJ. Decizia nr. 4491/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 4 iulie 2005 pronunțată în dosarul nr. 675/P/2005, Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului B.A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și (4) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 C. pen.
în motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale se impune menținerea acesteia în condițiile legii față de împrejurarea că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru greșita menținere a arestării preventive, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate dispune menținerea acestei măsuri.
în cauză verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat raportat la dispozițiile legale menționate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mia mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.
Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
în consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul B.A. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4459/2005. Penal → |
|---|
