ICCJ. Decizia nr. 4456/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 212 din 21 martie 2005 a Tribunalului Iași, inculpatul B.C. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., și art. 76 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 19 octombrie 2004 la zi.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a obiectelor ce au servit la săvârșirea infracțiunii: o furculiță, un cuțit, un melesteu și o bucată de lemn ars ridicat din sobă, lucruri ce se află în custodia Poliției municipiului Pașcani, fiind ridicate de la inculpat, conform procesului verbal din 18 octombrie 2004.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că, pe data de 7 octombrie 2004, inculpatul l-a primit în gazdă pe P.D., pe care îl cunoștea de mai mult timp fiind consăteni și cunoscând faptul că a fost alungat de familie deoarece era un mare consumator de băuturi alcoolice și obișnuia să vândă bunuri din gospodărie, a acceptat ca acesta să locuiască în apartamentul proprietatea sa.
Deoarece o singură cameră din apartament era locuibilă, inculpatul și victima s-au înțeles să locuiască în aceeași cameră, însă să doarmă în paturi separate.
De la începutul conlocuirii cei doi au consumat băuturi alcoolice în fiecare seară, astfel cum s-a întâmplat și, în ziua de 13 octombrie 2004 când, după ce au consumat rom și vodcă, victima a început să-l mângâie pe inculpat, iar mai apoi să-i propună să întrețină relații sexuale cu el.
Inculpatul enervat de propunerea victimei și amintindu-și de faptul că în sat se făceau glume pe seama lui, victima fiind cunoscută ca homosexual, l-a repezit pe acesta din urmă, l-a lovit cu pumnul în față și i-a cerut să-și facă bagajele și să părăsească locuința sa.
Ulterior, cei doi s-au împăcat și au continuat să locuiască împreună.
în ziua de 15 octombrie 2004, după ce au consumat din nou băuturi alcoolice, gesturile victimei de mângâiere a inculpatului s-au repetat și profitând de neatenția inculpatului, victima a băgat mâna în pantalonii acestuia și a reiterat propunerea de a întreține relații sexuale.
Părțile s-au certat din nou, inculpatul i-a cerut victimei să plece, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
A doua zi, pe data de 16 octombrie, inculpatul se afla în barul din sat unde consuma băuturi alcoolice, împrejurare în care consătenii aflați în acel bar au început să facă glume la adresa sa, întrebându-l despre o presupusă relație sexuală pe care ar fi avut-o cu victima.
Inculpatul a consumat în acea zi 1,5 litri de vodcă și un litru de vin de la barul din sat, iar atunci când a revenit acasă, pe la orele 20-20,30, l-a găsit pe P.D. aflat și el într-o stare avansată de ebrietate.
Victima a început din nou să-i facă avansuri inculpatului și a stăruit pentru a întreține relații sexuale cu acesta, moment în care inculpatul s-a enervat și i-a cerut să părăsească imediat locuința.
Văzând că este din nou refuzat P.D. s-a enervat, a scos un cuțit de sub pernă și a încercat să-l agreseze pe inculpat, însă acesta din urmă a reușit să-i smulgă cuțitul pe care l-a pus pe o policioară.
în aceste condiții, victima l-a lovit pe inculpat cu podul palmei peste cap, astfel că inculpatul, provocat, a luat o bucată de lemn de foc de lângă sobă și a lovit peste umăr victima care a căzut la podea.
Inculpatul a continuat să mai lovească de 5-6 ori la întâmplare, peste corp, fără a atinge capul victimei.
Pentru că bucata de lemn s-a rupt inculpatul a luat de pe sobă un melesteu, cu care a lovit din nou victima peste tot corpul, a ajutat-o apoi să se așeze pe pat, moment în care victima i-a reproșat că a intenționat să-l omoare.
Enervat din nou, inculpatul s-a înarmat cu un obiect găsit la îndemână, respectiv o furculiță, cu care a înțepat victima într-unul din brațe, victima a căzut pe spate iar inculpatul s-a urcat cu genunchiul drept pe pieptul acestuia și a început să o strângă de gât cu mâinile, sugrumând-o.
Ulterior s-a dus și s-a culcat în celălalt dormitor până a doua zi dimineața când s-a trezit și a constatat că victima decedase, motiv pentru care a mers și a anunțat poliția.
Necropsia efectuată victimei a stabilit că moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecința asfixiei mecanice prin sugrumare și comprimare toracică, în momentul decesului alcoolemia fiind de 3 gr o/oo.
Inculpatul a recunoscut constant fapta și a făcut precizări cu privire la modul cum s-a petrecut evenimentul.
Prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei provocării, aplicând o pedeapsă situată sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate și a solicitat reducerea pedepsei până la minimul permis de lege.
Apelul a fost admis și s-a redus pedeapsa principală de la 8 ani la 6 ani închisoare, instanța de apel motivându-și decizia pe faptul că inculpatul a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool apreciind că se impune reținerea și a circumstanțelor atenuante în favoarea sa față de datele personale care caracterizează persoana inculpatului.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului.
Se susține în motivele de recurs că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului este prea blândă față de infracțiunea pe care a săvârșit-o, împrejurările în care s-a consumat fapta și pericolul social concret al acesteia.
Recursul nu este întemeiat.
Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu care au dat o încadrare juridică corectă faptelor comise.
Cât privește pedeapsa principală se constată că soluția instanței de apel care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 ani închisoare este cea corectă, la individualizarea acestei pedepse fiind respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Au fost avute în vedere deopotrivă, pericolul social concret al faptei comise, împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, datele ce caracterizează persoana inculpatului și anume, poziția sa sinceră pe parcursul procesului penal, recunoașterea faptei și regretul manifestat constant, faptul că este infractor primar, precum și starea de provocare în care s-a aflat, tulburarea produsă de comportamentul victimei, sub imperiul căreia a acționat inculpatul.
înalta Curte apreciază că instanța de apel a dat eficiență tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare în regim de detenție, aplicată de instanța de control judiciar este în măsură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că o redozare a acesteia în sensul majorării cuantumului nu se justifică.
Față de cele arătate, având în vedere că verificând din oficiu decizia atacată în raport și cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de parchet este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul reținerii și arestării preventive.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4459/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4440/2005. Penal → |
|---|
