ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 7 din 26 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr. 522/P/2004, în baza art. 192 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata I.M. la 2 ani închisoare.
în baza art. 208 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 3 ani închisoare.
în baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la 10 ani închisoare.
în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeași inculpată la 10 ani închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
S-au respins cererile de achitare formulate, prin apărător, de inculpata N.M.S.
în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata N.M.S. la 3 ani închisoare.
în baza art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.
în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata N.M.S., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
în baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R.C. și a fost obligată inculpata I.M. la plata sumei de 5.000.000 lei către acesta, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că prejudiciul material produs părții vătămate Ș.S., a fost acoperit prin restituirea bunurilor.
S-a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată Ș.S. și au fost obligate inculpatele, în solidar, la plata sumei de 20.000.000 lei, daune morale către această parte.
A fost obligată inculpata N.M.S., la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, iar inculpata I.M., la 2.400.000 lei cu acest titlu (din care 400.000 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu).
în baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată inculpata I.M., la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, către partea civilă R.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 1 noiembrie 2003, inculpata I.M. a pătruns în locuința părții vătămate R.C., un cunoscut de-al său, profitând de faptul că ușa locuinței nu fusese încuiată. Din dormitor inculpata a luat un telefon mobil și suma de 3.000.000 lei.
Inculpata a vândut telefonul mobil martorului M.M., cu suma de 2.000.000 lei, din care a primit 800.000 lei, iar la rândul său martorul a înstrăinat telefonul.
Prejudiciul produs a fost precizat ca reprezentând 5 milioane lei.
în aplicarea unei rezoluții infracționale luate în cursul lunii iulie 2003, inculpata s-a hotărât să "caute" fete pe care să le vândă unor proxeneți, sens în care, însoțită de inculpata N.M.S. (recent întoarsă din Italia), au plecat din orașul Călărași în comunele din apropiere pentru a depista potențiale victime.
Din Călărași, inculpatele au plecat în mașini diferite, însoțite fiind de martorii T.F. și N.L., făcând o oprire la Ceacu și deplasându-se în continuare în comuna Mihai Viteazu.
La discoteca din această localitate, a abordat-o pe partea vătămată (pe care o știa din comună și cunoștea că este crescută de bunici) și a convins-o să o însoțească în comuna Vlad Țepeș să-l caute pe un anume I. (pe care partea vătămată îl cunoștea) ca să împrumute niște bani de la acesta.
Partea vătămată a fost de acord, cu condiția ca inculpata să o aducă înapoi însă, ajunși în mașină, traseul s-a modificat spre Călărași (motivat de faptul că taximetristul S.C. primise o comandă).
Inculpatele și partea vătămată, martorii T.F. și N.L., sosind în Călărași, au coborât din mașină în fața blocului, în care avea o garsonieră concubinul mamei inculpatei N.M.S., partea vătămată a urcat în locuința respectivă, unde au fost primiți de martora N.A.G.
Inculpata I.M. a cerut celorlalți să o lase singură cu partea vătămată, căreia i-a comunicat scopul aducerii sale în oraș și, la protestele părții vătămate, a lovit-o.
Cealaltă inculpată, N.S. și martorul T.F. și au intrat în cameră și, în prezența acestora, inculpata I.M. i-a repetat părții vătămate că urmează a se prostitua, scop în care va fi "vândută", adăugând că astfel va câștiga bani.
Inculpata I.M., enervată că partea vătămată plânge, a lovit-o din nou și i-a cerut să-i remită bijuteriile de argint, precizându-i că, unde va merge nu va avea nevoie de argint.
Bijuteriile le-a înmânat inculpatei N.M.S., iar pe martora N.A.G. a trimis-o după o clientă S., însă aceasta nu s-a prezentat.
Ulterior, cele două inculpate, partea vătămată, martorii T.F. și N.A.G., s-au deplasat cu taxiul la restaurantul P. din Călărași, în căutarea martorului M.S. (persoană deja trimisă în judecată pentru proxenetism și trafic de persoane, pentru alte fapte).
A doua zi, partea vătămată a fost adusă de martorul M.S. la locul în care se afla inculpata. Nerealizarea "tranzacției" a dus la crearea unei tensiuni ce a generat din nou lovirea părții vătămate de către inculpată, aceasta reproșându-i și faptul că atitudinea sa i-a produs un prejudiciu de 100 Euro. Partea vătămată a rămas în garsoniera inculpatelor până la momentul intervenției organelor de poliție, care fuseseră sesizate de familia părții vătămate.
Prin sustragerea bijuteriilor avute asupra sa, partea vătămată a suferit un prejudiciu evaluat de aceasta la suma de 1.500.000 lei, care a fost parțial acoperit prin restituire.
Pentru a reține această situație de fapt, prima instanță a realizat o justă și coroborată analiză a materialului probator.
La individualizarea judiciară a pedepselor, au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
împotriva sus-menționatei sentințe penale a declarat apel numai inculpata N.M.S. susținând că nu a participat la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. și solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 345/ A din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală ți pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata N.M.S. și a obligat-o și la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Nemulțumită de soluția instanței de apel, inculpata N.M.S., în termen legal, a declarat recurs, fără a preciza în scris și motivele pe care își întemeiază cererea.
Deși a fost legal citată la primul termen de judecată fixat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la 27 iulie 2005, recurenta inculpată a lipsit, însă apărătorul desemnat din oficiu pentru susținerea intereselor sale a precizat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat achitarea acesteia în baza acelorași prevederi invocate și în apel, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii acesteia sub limita deja aplicată.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată vă recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
înalta Curte constată, analizând întregul material probator administrat în cauză, că instanțele au reținut corect situația de fapt și au făcut o justă apreciere atunci când au conchis că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatelor, dar și a recurentei în speță.
Declarația inculpatei dată în fața organului de urmărire penală redă în detaliu activitatea infracțională desfășurată și confirmă faptul că partea vătămată a fost adusă în garsoniera sa, că a primit de la inculpata I.M. bijuteriile părții vătămate, pe care, deși a dorit, nu a reușit să le restituie decât a doua zi, pe 3 noiembrie 2003, prin intervenția organelor de poliție. De asemenea, afirmând că "recunosc că am primit bani ce proveneau din vânzarea S. și am primit celelalte foloase" a recunoscut implicit că știa că inculpata I.M. se ocupa de racolarea și traficarea de tineri în vederea obținerii de sume de bani din tranzacția încheiată, ce o viza pe partea vătămată, aceasta obținând suma de 100 Euro și inelele, cerceii și lănțișorul rupt, toate din argint.
De asemenea, inculpata a mai precizat că a încercat să o elibereze pe partea vătămată, însă teama ce i-o insuflase familia inculpatei I.M. a împiedicat-o să ducă la final acțiunea.
întrucât declarația de recunoaștere parțială se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în faza de urmărire penală și pe parcursul judecății, cât și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și cu certificatul medico-legal emis pe numele părții vătămate, în mod corect, instanța de control judiciar a înlăturat apărarea inculpatei în sensul că a încercat să o elibereze pe partea vătămată, întrucât nu are nici un suport material probator.
Nici al doilea motiv de recurs al inculpatei nu poate fi primit.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni.
Pedeapsa aplicată inculpatei N.M.S. este aptă să atingă scopul preventiv și educativ, instanța de fond și apoi cea de control judiciar, dând dovadă de clemență, au reținut și dat eficiență deja circumstanțelor atenuante, așa încât în cauză nu se mai impune o nouă individualizare a acesteia.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4536/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4531/2005. Penal → |
|---|
