ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 482 din 1 septembrie 2004, Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I. la o pedeapsă de 6 (șase) ani închisoare.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării de la 25 mai 2004, la zi.
S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat sfoara folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunii și aflată în camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova, potrivit procesului verbal din 10 iunie 2004.
Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în data de 23 mai 2004, victima Z.N. a consumat băuturi alcoolice, iar când soția sa, martora Z.I. s-a întors acasă de la biserică, fiind o zi de duminică, el se afla deja în stare de ebrietate.
Referitor la relațiile dintre cei doi soți, instanța de fond a stabilit, potrivit probelor administrate că, mai ales pe fondul consumului de alcool, între cei doi apăreau des certuri și scandaluri, victima fiind o fire agresivă, recalcitrantă și deosebit de violentă, astfel încât o lovea pe soția sa și o alunga des din domiciliu, toți vecinii cunoscând acest lucru, precum și faptul că, Z.I. se refugia la nepoata sa L.A.
Un scandal asemănător a izbucnit între cei doi soți, și în ziua de 23 mai 2004, în jurul prânzului, Z.I. fiind obligată să părăsească domiciliul, pentru a evita scandalul, refugiindu-se la martora Z.M. unde a rămas până în jurul orelor 17,00.
S-a mai reținut că, în după amiaza aceleiași zile, la locuința soților a venit în vizită fratele martorei Z.I., inculpatul P.I., care l-a găsit pe Z.N. pornit pe scandal, acesta din urmă începând să-i aducă injurii inculpatului și reproșându-i faptul că soția lui și în același timp, sora inculpatului, are relații intime cu vecinul O., astfel încât, la revenirea în domiciliu a martorei Z.I., toți trei s-au deplasat la locuința numitului O. pentru a lămuri cele relatate de victimă, vecinul explicându-le însă că bănuielile sunt nefondate, scandalul reluându-se la revenirea acasă.
La un moment dat, victima a intrat în casă de unde a luat mai multe obiecte, respectiv îmbrăcăminte, lenjerie, pături, pe care le-a aruncat în curte, timp în care inculpatul și sora sa se aflau la o masă tot în curte.
în acest timp, victima aducea injurii celor doi și la un moment dat a aruncat în direcția inculpatului cu un scaun, fără a reuși însă să-l lovească, fapt care l-a enervat pe inculpat, care a intrat în casă după victimă și au început să se lovească reciproc, căzând la pământ.
S-a stabilit că în aceste împrejurări, victima s-a ridicat și s-a îndreptat spre cămară, timp în care inculpatul s-a ridicat și găsind o sfoară de rafie de aproximativ 59 de cm., a înnodat-o la ambele capete, plecând după victimă. Cei doi au continuat să se lovească, victima căzând lângă ușa de la cămară, fiind în stare avansată de ebrietate, moment în care inculpatul, cu sfoara pe care o avea asupra sa, l-a ștrangulat pe Z.N. care, din cauză că nu a putut să opună prea mare rezistență din cauza stării în care se afla.
în acest timp, martora Z.I. a asistat la conflictul dintre ei fără a interveni, inclusiv la momentul în care inculpatul a strâns-o pe victimă cu sfoara de gât, spunându-i doar "să nu-l mai strângă, că-l omoară".
S-a mai reținut prin hotărâre că după ștrangularea lui Z.N., inculpatul și sora sa s-au înțeles să anunțe decesul din cauze naturale, abia a doua zi dimineața, inculpatul plecând la locuința lui, iar Z.I. plecând de acasă și rămânând peste noapte la nepoata sa, martora L.A., căreia i-a relatat că soțul său este beat și face scandal.
A doua zi dimineața, martora Z.I. a plecat acasă, dar după scurt timp a revenit la nepoata sa, pe care a anunțat-o că l-a găsit decedat pe soțul său, cerându-i să anunțe rudele ei.
Martora L.A. i-a telefonat inculpatului, care s-a deplasat la domiciliul celuilalt frate, martorul P.I., cei doi sosind împreună la locuința victimei.
Deoarece zvonul s-a răspândit repede, nepotul victimei, martorul B.I. a venit și el la locul faptei, găsind victima în cămară, căzută lângă ușă, așa cum a fost lăsată după ștrangulare, acesta întrebând pe cei sosiți înaintea lui ce s-a întâmplat, primind răspunsul că lui Z.N. i s-a rupt un vas de sânge.
Conform tradiției, cumnații victimei au început spălarea și îmbrăcarea acestuia pentru înmormântare, solicitându-i și martorului B.I. să-i ajute, însă pentru ca acesta să nu observe urmele de la gât, inculpatul ținea victima cu bărbia în piept.
Victima a fost îmbrăcată cu o cămașă cu un guler mai înalt, apoi i-au pus și o cravată, după care, victima a fost așezată pe o masă.
Au fost invocate declarațiile martorului B.I. care a relatat că auzind zvonul potrivit căruia Z.N. are un semn la gât, s-a întors la locuința acestuia, a desfăcut cravata și cămașa, observând astfel urmele de ștrangulare și întrebând pe inculpat de unde provin acele semne, acesta i-a răspuns că sunt de la cravată.
Deoarece medicul de familie a refuzat să elibereze actul constatator al decesului, victima a fost transportată la S.M.L. Prahova, iar în urma autopsiei s-a constatat că decesul s-a datorat hipoxiei acute cerebrale consecutivă compresiunii vaselor sanguine ale gâtului, leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, prin comprimare, inclusiv cu un agent vulnerant ca sfoara prezentată ca obiect de probă, cu care a fost posibilă ștrangularea victimei, stabilindu-se că, din toate elementele constatate se poate deduce că agresorul a fost față în față cu victima.
în sprijinul constatării vinovăției inculpatului, s-au invocat concluziile acestui act medical, dar și declarațiilor martorei Z.I. care, la urmărirea penală a relatat că a asistat efectiv la momentul în care fratele său l-a ștrangulat cu sfoara pe victimă, după care aceasta a căzut la pământ, fiind găsită în același loc în care rămăsese după incidentul cu inculpatul.
A fost ignorată revenirea martorei Z.I. asupra declarațiilor, apreciindu-se că, declarațiile acesteia din faza de cercetare judecătorească sunt nesincere în ceea ce privește afirmația că inculpatul nu a ștrangulat victima, ca probă a vinovăției invocându-se și declarația martorului B.I., privind comportamentul inculpatului în momentul în care acesta, împreună cu fratele său și cu martorul, au pregătit victima pentru înmormântare, constând în încercările de a ascunde leziunea pe care victima o avea în zona gâtului.
Reținându-se că întregul incident a fost determinat de atitudinea agresivă a însăși victimei, sens în care s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă sa scuzei provocării, cu consecința aplicării unei pedepse, situată sub limita minimă, prevăzută de textul de lege incriminator.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a mai avut în vedere și vârsta inculpatului, de 66 ani, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, nu se face vinovat de comiterea faptei de omor, precizând că la dosarul cauzei nu există probe certe care să ateste că el este autorul acestei infracțiuni.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 175 din 27 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat și, în consecință, a desființat în totalitate sentința instanței de fond și în baza art. 333 C. proc. pen., a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru completarea urmăririi penale urmând a se administra probe cu expertiză biocriminalistică a sforii cu care se pretinde că a fost ștrangulată victima, pentru a stabili genotipul unor posibile urme biologice localizate pe aceasta, recoltându-se probe de referință și de la suspect. De asemenea, se vor identifica posibile persoane aflate în dușmănie cu victima la care face referire inculpatul P.I. și soția victimei, în declarațiile lor, în fața instanței.
A mai dispus menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a constatat că soluția instanței de fond este într-adevăr criticabilă pentru multe din aspectele invocate de inculpat: lipsa unor elemente certe și a unor probe care să dovedească vinovăția sa, lipsa unei probațiuni de specialitate care să ateste ora aproximativă a decesului, pentru ca funcție de aceasta să se poată stabili persoanele aflate în imediata apropiere a victimei, întrucât inculpatul a părăsit domiciliul soților imediat după ora 16,00, iar presupusa oră a decesului se situează în intervalul 18,00 - 19,00. De asemenea, a mai apreciat că dat fiind faptul că urmărirea penală s-a axat exclusiv pe varianta strangulării victimei cu o sfoară, corp delict, dar cu privire la care nu s-au luat măsuri minime de conservare pentru a putea fi ulterior probate eventuale urme dactiloscopice, în vederea expertizării, se impune administrarea de noi probe.
Drept urmare, pe parcursul judecății, instanța de control judiciar a dispus completarea probatoriilor cu reaudierea martorilor Z.M. și P.I., dar și altor martori și cu suplimentarea raportului medico-legal de autopsie, care să stabilească data și ora decesului victimei.
în urma demersurilor efectuate de instanța de control judiciar, S.M.L. Prahova a comunicat că în raport de actele și lucrările dosarului și de leziunile constatate la autopsie, moartea victimei Z.N. s-a produs aproximativ, în jurul orelor 18,00-19,00, la data de 23 mai 2004. De asemenea, Institutul de Criminalistică a comunicat Curții, la 8 februarie 2005, faptul că urmele papilare nu se pot preleva de pe suprafața sforilor, însă pot fi prelevate urme biologice sub forma celulelor epiteliale în cazul în care sforile au fost în contact strâns cu tegumentele victimei sau făptuitorului.
Apreciind că este necesară proba cu expertiza ADN și având în vedere că în speță se impune prelevarea unor probe atât de la victimă cât și de la suspect, situație în care apare necesară exhumarea cadavrului, Curtea de Apel Ploiești a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru completarea urmăririi penale în sensul celor de mai sus, dar și pentru a se face cercetări cu privire la identificarea altor persoane care se aflau în dușmănie cu victima.
împotriva deciziei menționate, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate însă din motive diferite.
Procurorul susținând oral motivele depuse în scris în memoriul atașat la dosar, a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea apelului pe fond la această instanță, apreciind că efectuarea unei expertize ADN în sensul dispus de instanță nu este o probă concludentă deoarece în adresa nr. 91869 din 5 aprilie 2005 a Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R., rezultă că este posibil să se identifice urme biologice constituite din celule epiteliale pe sfoară, însă în situația concretă în care nu au fost respectate condițiile de protecție, prin fenomenul de transfer a fost contaminat obiectul corp delict, fiind posibil să se identifice un amestec de profile genetice provenind de la mai mulți contribuitori. De asemenea, a precizat că, în ce privește identificarea unor posibile persoane aflate în dușmănie cu victima, practica judiciară este constantă în sensul că instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror, în vederea verificării dacă la săvârșirea faptelor prevăzute în actul de sesizare au participat și alte persoane.
Recurentul inculpat, prin intermediul apărătorului ales a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești, invocând drept motiv dispozițiile art. 3859pct. 17 C. proc. pen. A susținut că în cauză se impune în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., o soluție de achitare a inculpatului întrucât din nici o probă din dosar, cu excepția unei declarații ulterior retractată, nu rezultă cu certitudine vinovăția acestuia în legătură cu infracțiunea dedusă judecății. în fond, a solicitat, față de împrejurarea că înalta Curte ar putea respinge ambele recursuri declarate să se dispună punerea de ‚îndată în libertate a inculpatului, deoarece din întreg materialul probator se desprinde un puternic dubiu cu privire la autorul infracțiunii.
Verificând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul parchetului este nefondat, iar recursul inculpatului este întemeiat numai cu privire la starea de arest a acestuia, pentru următoarele considerente:
în ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, înalta Curte constată că instanța de control judiciar, exercitându-și în mod judicios rolul activ în soluționarea cauzei, în mod justificat și argumentat a dispus în baza art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei la organul de urmărire penală în vederea efectuării unor expertize biocriminalistice, respectiv de realizare a genotipurilor (profilurile ADN) atât a victimei cât și a persoanei suspectate de săvârșirea faptei, a cărei necesitate rezultă cu certitudine din întreg materialul probator administrat. S-a apreciat, în mod corect, că prelevarea de la victimă a unor probe care să poată fi analizate științific nu se poate realiza decât urmare a deshumării cadavrului, procedură specială și imposibil de realizat în timpul judecării dosarului, fapt ce conduce în mod indiscutabil la unica soluție a restituirii cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
De altfel, din chiar cuprinsul adresei nr. 91869 din 5 aprilie 2005 emisă de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. - Ministerul Administrației și Internelor, se evidențiază faptul că "pe sfoara de rafie (presupusă a fi obiectul cu care a fost strangulată victima) este posibil să se identifice urme biologice constituite din celule epiteliale remanente care provin de la victimă alături de cele provenite de la persoana care a strâns nodurile (forța de frecare fiind un factor favorizant de eliberare a celulelor epiteliale), precum și ale altor persoane. [__.] "Pentru a genotipa posibilele urme biologice localizate pe sfoara de rafie este necesar remiterea unei ordonanțe de efectuare a expertizei biocriminalistice a corpului în litigiu, precum și a probelor de referință recoltate de la victimă și suspect în vederea obținerii profilelor genetice".
Ori, pentru elucidarea aspectelor neclare din dosar, această expertiză se impune cu necesitate a fi efectuată și pe cale de consecință, se poate administra numai în urma restituirii cauzei la organul de urmărire penală ce va efectua toate demersurile necesare în vederea finalizării sale.
însă datorită timpului relativ îndelungat ce ar presupune efectuarea acestor demersuri (prelevarea probelor de referință de la inculpat, dar și de la cadavrul ce urmează a fi exhumat, analizarea și stabilirea genotipurilor acestora în vederea atestării sau infirmării vinovăției inculpatului), dar și față de puternicul dubiu indus instanței cu privire la autorul săvârșirii faptei și nu în cele din urmă raportat la vârsta inculpatului, aproximativ 68 de ani, conduita corespunzătoare a acestuia anterior faptei reținute în sarcina sa, înalta Curte apreciază că prezenta cauză poate să-și urmeze cursul și în condițiile în care inculpatul este pus de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
De altfel, soluția adoptată de instanța de control judiciar apare corectă și raportat la faptul că din depozițiile martorilor audiați nemijlocit în această fază procesuală s-a desprins concluzia existenței cu certitudine, printre vecinii victimei a unor persoane cu care aceasta se afla în relații de dușmănie, fapt ce nu a fost luat în considerare și nici investigat în timpul urmăririi penale, astfel că inevitabil se configurează posibilitatea lărgirii cercului de suspecți cu atât mai mult cu cât din probatoriul deja administrat în dosar se desprinde concluzia că inculpatul părăsise domiciliul victimei cu cel puțin două ore înainte de ora când s-a constatat decesul acesteia.
Pentru toate cele arătate, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și va admite recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c), casând decizia atacată numai în ce privește starea de arest a acestuia și, pe cale de consecință, va revoca măsura arestării preventive a acestuia dispunând punerea sa de îndată în libertate, dacă nu este cercetat în altă cauză.
A menținut celelalte dispoziții ale deciziei atacate, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4531/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4491/2005. Penal → |
|---|
