ICCJ. Decizia nr. 4536/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 44 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul T.T.M., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 lit. a) și e) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
S-a respins, ca nefondată, cererea părții civile C.G. privind acordarea cheltuielilor de înmormântare și a fost obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente I.J.P.F. Suceava și SC A. SA Suceava, să le plătească părților civile C.G. și R.F.E. câte 15.000.000 lei daune morale iar părții civile R.F.E., suma de 4.460.000 lei despăgubiri civile globale, aferente perioadei 31 martie 2003 - 9 februarie 2005 și, în continuare, câte 200.000 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acesteia.
S-a luat act de faptul că numiții R.M., I.M. și R.R.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.
A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului suma de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare și părților civile C.G. și R.F.E. câte 1.000.000 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 30 martie 2004, în jurul orelor 2,00, inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în timp ce se deplasa pe D.N. 17A, pe ruta Siret-Rădăuți, a fost angrenat într-un eveniment rutier, în urma căruia victima R.C., în vârstă de 63 de ani, a decedat.
Constatând o culpă comună în producerea accidentului, respectiv a victimei, în proporție de 70 %, care se deplasa în interiorul părții carosabile, în stare de ebrietate și a inculpatului de 30 %, constând în încălcarea dispozițiilor art. 158 lit. g) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 (nu a redus viteza în condițiile de trafic nefavorabil: (carosabil umed și ceață densă), prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că i-a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și, totodată, a făcut aplicarea art. 81 și următoarele C. pen.
Referitor la latura civilă, tribunalul, având în vedere culpa comună a victimei și inculpatului, în producerea accidentului, precum și faptul că partea civilă C.G. a primit de la inculpat suma de 25.000.000 lei, pentru înmormântare, a constatat că despăgubirile materiale solicitate sunt nefondate, iar cât privesc daunele morale și prestația periodică solicitată de partea civilă minoră, prima instanță a apreciat că suma de câte 1.500.000 lei, pentru fiecare parte civilă este de natură să acopere prejudiciul moral cauzat prin decesul victimei, iar la stabilirea prestației periodice s-a avut în vedere venitul minim pe economie, întrucât victima nu era angajată în câmpul muncii.
împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul, părțile civile C.G. și R.F.E., precum și partea responsabilă civilmente.
Apelurile declarate de inculpatul T.T.M., părțile civile C.G. și R.F.E. și de partea responsabilă civilmente SC A.R.A. SA, sucursala Suceava, au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Suceava, secția penală, prin decizia nr. 169 din 30 mai 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpatul T.T.M. și părțile civile C.G. și R.F.E.
în recursul său, inculpatul a criticat sentința ca fiind nelegală și netemeinică atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale sentința greșește pentru că-l condamnă fără să fie vinovat, accidentul având loc, în condițiile cazului fortuit, prevăzut de art. 174 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, neexistând vinovăție, n-ar fi trebuit să fie obligat la despăgubiri, de nici un fel.
Pe de altă parte, nu s-a ținut seama de suma plătită părții civile de 25.000.000 lei pentru înmormântarea victimei și i-au acordat despăgubiri materiale și morale nedovedite.
Și părțile civile au criticat hotărârea în recursurile lor, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale, s-a susținut că pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendare, este cu mult prea blândă, inculpatului recunoscându-i-se circumstanțe atenuante nemeritate.
Accidentul rutier putea fi evitat, dacă conducătorul auto conducea preventiv, precedent, cu o viteză corespunzătoare, adecvată condițiilor concrete din trafic și carosabil.
Având viteza de 30-40 km/h, putea să evite impactul, fie prin frânare, fie prin ocolirea victimei. Or, lovirea violentă a victimei, consecințele loviturii arată că inculpatul avea o viteză mult mai mare decât cea indicată în expertiză.
Sub aspectul laturii civile s-a arătat că sumele acordate ca despăgubiri morale și materiale sunt foarte mici, necorespunzând prejudiciilor morale și materiale efective, produse prin suprimarea vieții unui om, în plenitudinea vârstei, având responsabilitatea creșterii a două fiice.
Suma de 4.460.000 lei, pentru 2 ani de întreținere, școlarizare și cazare pentru partea civilă R.F.E. este o sumă modică, ce nu reflectă cheltuielile care au fost efectuate, lucru probat prin depoziția martorilor S.V., O.F. și C.M., care au confirmat o sumă mult mai mare și care se impune a fi acordată, pentru a reflecta realitatea și cheltuielile efectuate.
De asemenea, pensia periodică lunară de câte 200.000 lei reprezintă un cuantum simbolic, foarte scăzut, impunându-se a fi majorat substanțial și astfel să fie asigurate, măcar în parte, nevoile părții civile R.F.E., care este elevă la Liceul sanitar din Suceava, locuind într-o garsonieră și plătind toate utilitățile, întreținerea plus chiria, totalizând 3.800.000 lei lunar.
Examinând hotărârea recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și a actelor și probelor din dosar, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare.
Astfel, în ce privește recursul inculpatului, contrar celor susținute de acesta, din acte rezultă că acesta a comis fapta cu vinovăție, nefiind vorba de nici un caz fortuit. Inculpatul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 158 lit. j) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora conducătorul de obicei este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, pe timp de ceață, ploaie torențială sau ninsoare abundentă.
Or, din cuprinsul expertizei efectuate de către I.N.E.C., rezultă că inculpatul a observat cu întârziere victima, ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de l,80 grame la mie și care, se deplasa, pe timp de noapte și ceață, în apropierea axului șoselei, în același sens, producându-se, în acest mod, impactul între partea frontală a autoturismului și pieton, victima fiind preluată pe capotă și proiectată în plan longitudinal, pe carosabil.
Expertiza concluzionează că inculpatul putea preveni accidentul prin adaptarea vitezei la spațiul de vizibilitate frontală de care a dispus, astfel încât să poată opri în siguranță în caz de necesitate. Pentru aceasta ar fi trebuit să aibă o viteză de 14,5 km/h.
De asemenea, expertiza arată că și victima putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi deplasat pe acostament și nu în interiorul suprafeței carosabile, astfel încât să nu constituie un obstacol pentru conducătorii de vehicule.
în lipsa urmelor de frânare, nu s-a putut stabili de către specialiști viteza cu care rula inculpatul în momentul producerii impactului, iar potrivit declarației sale, circula cu o viteză cuprinsă între 35-40 km/h, în timp ce martorul B.I. a apreciat viteza de deplasare la 21-25 km/h.
Vinovăția inculpatului există chiar dacă noua reglementare nu mai prevede obligativitatea conducătorului auto de a reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol. Mai permisivă decât reglementarea veche și noua reglementare cere inculpatului să adapteze viteza la spațiul de vizibilitate frontală, lucru pe care inculpatul nu l-a făcut, chiar dacă a circulat cu o viteză sub limita legală, astfel încât să poată opri în siguranță, în caz de necesitate, având în vedere condițiile de vizibilitate foarte reduse la acel moment datorită ceții, aspect cunoscut de către inculpat, care a încălcat, astfel, prevederile art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanțele au circumstanțiat corect culpa inculpatului reținând și culpa victimei în producerea accidentului, în cuantum de 70 %, prin încălcarea prevederilor art. 205 din Regulament, potrivit cărora, în afara localităților, pietonul trebuie să circule pe potecile laterale sau acostamentele drumurilor publice, iar în lipsa acestora, cât mai aproape de marginea din stânga părții carosabile, în sensul lui de mers.
Or, victima se deplasa, în stare de ebrietate, cu o alcoolemie de 1,8 %o, pe axul șoselei, concurând într-o măsură mult mai mare decât inculpatul, la producerea accidentului mortal.
Și acțiunea civilă a fost în mod corect soluționată de instanțe, cu diminuarea obligației, în raport de culpa sa de 30 %, încât susținerile sale că ar fi fost obligat excesiv, la cât au cerut părțile civile, sunt neîntemeiate.
în raport cu cele arătate în analizarea recursului inculpatului se impune a se constata lipsa de temeinicie a recursurilor părților civile, a susținerilor acestora, că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea blândă și că despăgubirile civile acordate sunt modice.
Desigur, așa cum corect constată instanța de apel, privită în abstract, o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendare, aplicată pentru o faptă din culpă, în care și-a pierdut viața un om, poate fi caracterizată ca blândă, cum susțin părțile civile. Analiza faptei însă, în concret, constatarea rolului, aproape determinant, avut de victimă, în pierderea propriei sale vieți, diminuarea imprudenței acesteia, care, noaptea, pe timp de ceață, băut, cu 1,8 %o alcoolemie, umbla prin mijlocul străzii, alături de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, nu mergea cu o viteză mare și a înțeles să suporte, din proprie inițiativă, 25.000.000 lei cheltuieli de înmormântare, pentru victimă, denotă o individualizare corespunzătoare a pedepsei, un act de judecată dreaptă, menit să asigure echilibrul necesar, în tragerea la răspundere penală, în cazul celor care, întâmplător, din culpă, au încălcat legea penală.
Ponderea culpei victimei, procentul acesteia de 70 %, face ca nici criticile părților civile cu privire la cuantumurile despăgubirilor civile acordate, să nu fie întemeiate, încât, și recursurile părților civile, vor trebui respinse.
în raport cu cele arătate, Curtea, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va trebui să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul T.T.M. și de părțile civile C.G. și R.F.E. împotriva deciziei nr. 169 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Suceava.
S-a văzut și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4453/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Penal → |
|---|
