ICCJ. Decizia nr. 4531/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 53 din 3 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, inculpatul M.V. a fost condamnat la:
- 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 201 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 201 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai mare de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive din 17 noiembrie 2004 la 3 februarie 2005.
Sub aspectul laturii civile, conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din același cod și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.E., prin reprezentant legal, T.G., suma de 100.000.000 lei daune morale.
Determinând vinovăția inculpatului, în limitele infracțiunilor expuse, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Partea vătămată T.E., locuiește împreună cu părinții săi în satul Uric și este elevă la Școala generală din satul Râu-Bărbat.
în ziua de 25 octombrie 2004, în jurul orelor 12,30, în timp ce se întorcea de la școală, pe drumul ce leagă localitățile Râu Bărbat și Uric, în apropierea locului numit Podul Izvorului, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul M.V. Inculpatul a oprit-o din drum pe partea vătămată și i-a propus să întrețină cu el relații sexuale, dar a fost refuzat de către aceasta.
Pentru a nu fi văzuți de nimeni, inculpatul a luat partea vătămată de mână și a tras-o într-o grădină din apropierea drumului.
Ajunși aici, inculpatul i-a cerut părții vătămate să se dezbrace și întrucât aceasta a refuzat și a început să plângă, a amenințat-o că dacă nu face ce vrea el, o va bate, astfel că aceasta s-a dezbrăcat de pantaloni și chiloți.
Inculpatul M.V. și-a dat pantalonii jos și i-a cerut acesteia să se urce peste el, lucru pe care partea vătămată l-a făcut. Nereușind să întrețină raport sexual normal cu partea vătămată, inculpatul a forțat-o pe aceasta să întrețină cu el raport sexual oral.
După aceea, inculpatul i-a cerut să-i mângâie organele genitale, după care a încercat din nou să întrețină raport sexual normal, dar nici de această dată nu a reușit, solicitându-i părții vătămate să-l masturbeze până la ejaculare, lucru pe care partea vătămată l-a și făcut, fără a-și da consimțământul.
După ejaculare, inculpatul s-a oprit și i-a cerut părții vătămate să se îmbrace și să nu povestească nimănui cele întâmplate.
Ajunsă în sat, partea vătămată le-a povestit părinților cele întâmplate și împreună cu aceștia s-a deplasat la sediul poliției unde au reclamat infracțiunea.
Anterior acostării părții vătămate de către inculpat, aceștia au fost văzuți de martora C.P., care o cunoștea pe minoră și care, după trăsăturile inculpatului, și-a dat seama că acesta este fratele lui M.C.
După prinderea inculpatului s-a procedat la recunoașterea acestuia din grup, atât de către partea vătămată cât și de către martoră, acesta fiind recunoscut fără ezitare.
Inculpatul M.V. a recunoscut săvârșirea faptei, participând și la o recunoaștere în teren, ocazie în care a indicat locul unde a obligat pe partea vătămată să întrețină cu el raport sexual oral și să-l masturbeze.
în drept, faptele comise de inculpat în condițiile arătate, au fost încadrate în elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 201 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul M.V.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 10/ A din 26 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul pedepsei complementare, în sensul că a făcut aplicațiunea art. 64 lit. a) și b) C. pen., în ce privește ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul, pe o durată de 5 ani.
Au fost menținute, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus detenția la zi.
Curtea de apel a respins apelul inculpatului, ca nefondat, și l-a obligat pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Vinovăția inculpatului a fost în mod clar și neechivoc stabilită pe baza probelor, iar încadrarea juridică dată faptelor este corectă.
Soluția primei instanțe este nelegală sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 64 alin. (1) și (2) C. pen., privind pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu privire la ambele infracțiuni săvârșite de inculpat.
Atât infracțiunea de viol cât și cea de perversiuni sexuale sunt sancționate cu închisoarea în diferite limite și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie, când legea o prevede expres, iar pedeapsa principală aplicată de instanță este de cel puțin 2 ani.
Celelalte aspecte de netemeinicie sau nelegalitate invocate de parchet și de inculpat sunt nefondate, instanța de fond stabilind corect vinovăția inculpatului și făcând o justă individualizare a pedepsei.
în raport cu cele arătate, Curtea, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului, desființând hotărârea atacată numai sub aspectul aplicațiunii dispozițiilor art. 64 lit. a) și b) C. pen. Apelul inculpatului a fost respins.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.V., criticând-o pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepsei, cu consecința aplicării unei pedepse prea aspre. Inculpatul a invocat art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Din oficiu, în ședința publică de azi, 27 iulie 2005, instanța a invocat și un alt motiv de recurs, constând în greșita încadrare juridică a faptelor, în raport de decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 23 mai 2005, pronunțată în Secții Unite.
Apreciind asupra recursului, Curtea constată că acesta este întemeiat prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., decizia atacată fiind casabilă, deoarece faptelor li s-a dat o greșită încadrare juridică.
Infracțiunea de viol constând în "actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra, cuprinde în conținutul său și actele cărora prima instanță le-a dat semnificația infracțiunii de perversiuni sexuale, încât, încadrarea faptelor inculpatului în infracțiunile de viol și perversiuni sexuale este greșită, impunându-se schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din art. 197 alin. (1) și (3) C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 201 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul va trebui condamnat la o pedeapsă în concordanță cu criteriile de individualizare, care să-i asigure reeducarea.
în raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față ca fondat și să-l admită în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., casând decizia atacată, precum și sentința și schimbând încadrarea juridică a faptelor, în sensul arătat și aplicând inculpatului, recidivist, aceeași pedeapsă corect individualizată în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce detenția la zi.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4535/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4529/2005. Penal → |
|---|
