ICCJ. Decizia nr. 4435/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 37 din 21 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6630/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului C.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A constatat că partea vătămată I.I., moștenitorul legal al victimei B.I., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Alba, suma de 13.745.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
în baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a obligat același inculpat să plătească părții civile C.J.A.S. Sibiu, suma de 72.494.886 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și dobânzile legale și penalitățile de întârziere aferente debitului, până la achitarea integrală a acesteia.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
în data de 15 august 2004, în jurul orelor 18,30, inculpatul aflându-se la domiciliul său a fost vizitat de victima B.I., aflat într-o stare avansată de ebrietate.
întrucât inculpatul se bărbierea, i-a cerut acesteia să părăsească locuința și să meargă la casa lui.
Victima a ieșit din încăpere, iar în holul casei, fără motiv, s-a întors și i-a aplicat inculpatului două lovituri de picior, în piciorul acestuia și l-a prins de mâna stângă. în replică, pe fondul stării de tulburare determinată de atitudinea violentă a victimei, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona obrazului stâng, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea acesteia. în cădere, victima s-a lovit cu capul de planșeul din beton din fața ușii.
Victima și-a cerut iertare de la inculpat pentru incidentul produs, după care a ieșit din locuința inculpatului cu intenția de a se îndrepta spre locuința sa.
După ce a ieșit din casă i s-a făcut rău, iar a doua zi soția a transportat victima la spital unde s-a constatat că a suferit un traumatism cranio-cerebral cu fracturi craniene și hemoragii meningo-cerebrale.
Ulterior, victima a fost transportată de la Spitalul județean Sibiu la Spitalul județean Alba unde a decedat la 15 septembrie 2004.
Instanța de fond a reținut că atitudinea victimei nu a fost de natură a pune în pericol grav pe inculpat, nici chiar în ipoteza în care acesta intenționa să-l mai lovească, astfel încât agresiunea inculpatului să fie justificată în acest context.
Inculpatul a săvârșit fapta pe fondul provocării determinată de conduita victimei și nicidecum pe fondul legitimei apărări.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând desființarea sentinței și în cadrul rejudecării, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 1171/A/2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. 1346/2005, a fost admis apelul declarat de inculpatul C.A. și în cadrul rejudecării cauzei s-a dispus achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Au fost respinse cererile de despăgubiri civile formulate de C.A.S. Alba și C.J.A.S. Sibiu.
A fost înlăturată obligarea inculpatului C.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul a acționat pentru a înlătura acțiunea violentă exercitată asupra sa de victima B.I.
Se invocă, pe de o parte, actele medicale, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor C.A. și R.C. din care rezultă că victima este cea care a agresat inculpatul, lovindu-l cu picioarele și pregătindu-se de o nouă agresiune, iar intervenția inculpatului a constat în a înlătura atacul victimei.
Cum atitudinea violentă a victimei B.I. întrunește condițiile unui "atac material, direct, imediat și injust" îndreptat împotriva inculpatului și care a pus în pericol grav persoana acesteia, instanța de apel a apreciat că inculpatul a acționat în legitimă apărare.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 171 _i 18 C. proc. pen.
în esență, parchetul a susținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen., întrucât fapta inculpatului C.A. nu a fost săvârșită în stare de legitimă apărare.
Din declarațiile martorilor rezultă că, după ce victima a aplicat două lovituri cu piciorul drept în piciorul stâng al inculpatului, aceasta și-a luat mâna de pe inculpat și a încetat să-l mai agreseze. Astfel, atacul încetase, nemaifiind în curs de desfășurare.
De asemenea, greșit s-a apreciat că acțiunea victimei a pus în pericol grav persoana inculpatului, acțiunea violentă a victimei fiind superficială, căpătând violența unui act ce se circumscrie circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
în opinia parchetului, nici condițiile raportului de proporționalitate între atac și apărare nu sunt îndeplinite, inculpatul lovind victima cu pumnul în zona feței, ceea ce a determinat căderea acestuia și decesul, rezultat pe care chiar dacă nu l-a prevăzut trebuia și putea să îl prevadă.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza potrivit art. 3855alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza dispozițiilor art. 44 C. pen., rezultă că, pentru a se putea constata existența legitimei apărări trebuie să fie întrunite următoarele condiții:
a) un atac material, direct, imediat și injust;
b) un pericol grav creat prin acest atac pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia sau pentru interesul obștesc.
c) existența necesității de a înlătura atacul.
între aceste condiții trebuie să existe o legătură cauzală și anume, atacul să fie cauza pericolului grav pentru persoana sau drepturile celui atacat, iar cea de a doua, pericolul creat să determine necesitatea de a înlătura atacul.
Caracterul necesar al apărării trebuie să se analizeze în raport de gravitatea atacului și de posibilitățile personale ale celui atacat de a-l înfrunta.
în cauza supusă analizei se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 44 alin. (2) C. pen.
Din probele administrate în cauză rezultă că victima B.I., aflată în stare de ebrietate, l-a vizitat pe inculpat la locuința acestuia.
Urmare insistențelor inculpatului, victima a părăsit încăperea, însă pe holul casei i-a aplicat inculpatului două lovituri de picior, în piciorul acestuia și l-a prins de mâna stângă.
în aceste împrejurări, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona obrazului stâng, ceea ce a determinat dezechilibrarea și căderea victimei cu capul de planșeul din beton din fața ușii.
Potrivit declarațiilor inculpatului C.A. date în faza de urmărire penală și menținute în cursul cercetării judecătorești în prezența apărătorului său, victima a lovit cu piciorul drept în piciorul stâng al său, iar față de această situație i-a tras un pumn în față. După ce i-a aplicat pumnul frontal victimei, datorită forței loviturii acesta s-a dezechilibrat, a căzut pe spate și a dat cu capul de placa din ciment din curtea casei.
Relevantă este, de asemenea, împrejurarea invocată de inculpat în cursul cercetării judecătorești. Astfel, acesta precizează că "am crezut că intenționează să mă lovească, am ridicat brațul drept care nu-mi era imobilizat de către victimă și l-am împins".
Din acest punct de vedere, pentru existența legitimei apărări este necesar ca atacul din partea victimei să fie iminent sau în curs de executare.
Simpla presupunere că atacul ar putea avea loc nu este suficientă.
Elementele legitimei apărări trebuie să existe în mod obiectiv, aprecierile de ordin subiectiv, cum ar fi teama de un eventual atac, fiind nerelevante.
în condițiile în care victima a lovit cu piciorul inculpatul, după care a încetat să-l mai agreseze, nu avea asupra sa și deci nu a folosit vreun cuțit sau alt obiect asemănător nu se poate reține existența unui atac material, direct, imediat și injust care să pună în pericol grav persoana inculpatului.
Totodată, în cauză nu există un raport de proporționalitate între atac și apărare, în sensul că rezultatul produs în urma apărării să nu fie mai grav decât cel ce reprezintă urmarea atacului.
în speță, inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feței, aspect ce rezultă pe de o parte, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, iar pe de altă parte, din raportul de constatare medico-legală, în timp ce aceasta l-a lovit superficial, cu piciorul de două ori și l-a tras de mâna stângă.
Prin întregul său comportament, victima nu a creat un pericol grav pentru persoana inculpatului, acesta săvârșind fapta pe fondul provocării și nicidecum pe fondul legitimei apărări.
Evident, sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit infracțiunea de lovire cu intenție, iar urmarea mai gravă, moartea victimei, i se atribuie acestuia pe baza culpei.
în atare condiții, fapta inculpatului C.A. care, la data de 15 august 2004, fiind provocat de victima B.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în obrazul stâng, provocând căderea acestuia pe spate și lovirea cu capul de planșeul din beton din fața ușii de la intrare, cauzându-i leziuni ce au condus la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 117/ A din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Va casa decizia penală și va menține ca legală și temeinică sentința penală nr. 37 din 21 februarie 2005 a Tribunalului Alba.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4440/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4432/2005. Penal → |
|---|
