ICCJ. Decizia nr. 4603/2005. Penal. Strămutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4603/2005
Dosar nr. 3784/2004
Şedinţa publică din 3 august 2005
Asupra contestaţiei la executare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 324 din 19 mai 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2965/2005 cu majoritate de voturi, în temeiul art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3), cu referire la art. 52 alin. (51) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive printre alţi inculpaţi şi a inculpatului S.A.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că, la data de 16 mai 2005, Curtea de Apel Bucureşti investită cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii S.A.A. (H.H.), V.E., N.G., S.I., D.K. şi K.A. împotriva sentinţei penale nr. 131 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, a dispus scoaterea de pe rol a dosarului şi înaintarea lui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea cererii prin care inculpaţii au recuzat judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 20 mai 2005 a fost fixat termenul pentru soluţionarea cererii de recuzare, iar la termenul din 19 mai 2005 în temeiul art. 52 alin. (51) C. proc. pen., instanţa urmând a se pronunţa asupra măsurii arestării preventive „măsură ce expira la 19 mai".
Din examinarea actelor dosarului s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 131 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, apelată, inculpaţii au fost condamnaţi, la pedepse rezultante situate între 6 şi 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) sau pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000 şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen.
Examinând legalitatea şi temeinicia arestării preventive luată faţă de inculpaţi în urmă cu peste 3 ani, în raport de temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, curtea a constatat că temeiurile subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.
La data de 21 iunie 2005, inculpatul S.A.A. a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive solicitând casarea acesteia şi punerea în libertate de îndată, considerând că, în cauză nu există un mandat de arestare preventivă legal şi valabil.
Contestaţia la executare este inadmisibilă.
Potrivit art. 461 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestaţie la executare în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori mişcare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Astfel, potrivit textului menţionat, contestaţia la executare poate fi formulată pentru cazurile limitativ prevăzute şi numai împotriva unor hotărâri definitive, pe fondul cauzei, nu şi împotriva măsurilor preventive.
Or, inculpatul se află în executarea unui mandat preventiv şi nu în executarea unui mandat definitiv, cauza fiind pe rolul Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea apelurilor declarate.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestaţia la executare formulată de S.A.A., ca inadmisibilă.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul inculpat S.A.A. împotriva încheierii nr. 324 din 19 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosarul nr. 2965/2005.
Obligă contestatorul la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4597/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4621/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
