ICCJ. Decizia nr. 4622/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4622/2005
Dosar nr. 4046/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 1 martie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3664/2004 a Tribunalului Mureş, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) C. pen., omor deosebit de grav.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea lovituri cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.V., la pedeapsa de 18 ani închisoare privativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 175 alin. (1) C. pen., i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost scăzută durata pedepsei închisorii pronunţate în timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 19 mai 2004 la zi.
În baza art. 111 C. pen., raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a fost dispusă confiscarea corpului delict, furca, utilizată la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi a art. 346 C. proc. pen., raportate la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile S.O., P.M. şi S.I. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.O. a sumei de 1.645.865 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere până la sfârşitul vieţii acestuia.
Au fost respinse pretenţiile părţilor civile referitoare la acordarea daunelor materiale, ca neîntemeiate.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.O. a sumei de 60.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă P.M. a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă S.I. a sumei de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.000.000 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu a fost avansat către Baroul Mureş din fondurile speciale puse la dispoziţia Tribunalului Mureş de către Ministerul Justiţiei.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea părţilor civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 18 mai 2004, în jurul orelor 20,30, s-a găsit în apropierea localităţii Subpădure, judeţul Mureş, cadavrul unui bărbat. În urma efectuării autopsiei medico-legale a rezultat că moartea victimei S.I. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acute în cadrul unui politraumatism, prin agresiune cu fractură humerus a ambelor oase antebraţ drept, fracturi costale multiple, hematoame extinse la nivelul membrelor superioare a feţei posterioare a toracelui şi plăgi contuze delabrante la nivelul scalpului, toate leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe repetate multiple cu corp dur probabil de formă alungită.
În urma analizei probelor din dosarul cauzei s-a reţinut că pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpatul H.V. şi victima S.I., inculpatul a lovit-o pe victimă cu o furcă, mai întâi peste picioare, după care victima a căzut şi inculpatul a continuat să o lovească încă de câteva ori.
Instanţa a reţinut că nu se pune în discuţie lipsa intenţiei inculpatului de a suprima viaţa victimei, deoarece inculpatul avea de gând să pună capăt unui conflict mai vechi existent între el şi victimă, tot într-un mod violent, astfel încât chiar dacă inculpatul nu a prevăzut şi urmărit să suprime viaţa victimei a prevăzut şi acceptat în schimb că o va întâlni pe aceasta lângă propriul teren, urmând a pune capăt conflictului. Totodată s-a mai apreciat că intenţia directă a inculpatului se desprinde şi din faptul că în aceeaşi zi, în timp ce inculpatul stătea la barul din sat împreună cu martorul S.G., partea vătămată a fost văzută mergând spre terenul său, inculpatul afirmând atunci că trebuie să-l mai „bubuie odată". Ca urmare, instanţa a apreciat că în cauză nu subzistă nici condiţiile pentru reţinerea circumstanţei săvârşirii omorului prin cruzimi, pentru aceasta inculpatul trebuind să dorească şi să urmărească chinuirea victimei, ceea ce nu s-a întâmplat.
Totodată s-a reţinut că în cauză nu există nici circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece faptul că inculpatul i-ar fi spus victimei să nu mai cosească lucerna de pe terenul său nu se înscrie în teza prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
La individualizarea pedepsei aplicate au fost avute în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitoare la fapta comisă şi la persoana inculpatului.
În cauză şi latura civilă a fost soluţionată, în sensul că inculpatul a fost obligat la plata de daune morale şi pensie de întreţinere în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei.
Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat, în termen legal, apel inculpatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., lovituri cauzatoare de moarte şi ca urmare reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. 343/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul H.V., în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, împotriva sentinţei penale nr. 49 din 1 martie 2005 a Tribunalului Mureş.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la pronunţarea sentinţei la zi.
A fost obligat apelantul la 800.000 lei cheltuieli judiciare la stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocaţial din oficiu s-a avansat din fondul Tribunalului Mureş către Baroul Mureş.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă corect a stabilit situaţia de fapt, probele administrate în cauză evidenţiind cu certitudine faptul că între victimă şi inculpat au existat o serie de neînţelegeri mai vechi, victima fiind bătută şi cu alte ocazii de către inculpat.
În ziua respectivă, în jurul orelor 17,00, victima a plecat din satul Subpădure către Târnăveni, fiind însoţit de martora S.M., deplasându-se pe câmp. La un moment dat cei doi l-au observat pe inculpatul H.V., care s-a îndreptat înspre ei adresând cuvinte jignitoare şi injurii victimei. Ajuns în apropierea victimei, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu o furcă peste picioare. Victima s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, iar inculpatul a continuat să-i aplice mai multe lovituri peste cap şi corp. Martora Ş.M. a plecat după ajutoare şi când a revenit la faţa locului au găsit-o doar pe victimă, care era căzută la pământ, plină de sânge şi distrusă la faţă. Victima a decedat, moartea acesteia fiind violentă şi aşa cum a rezultat din autopsia medico-legală existentă la dosarul cauzei, leziunile traumatice putându-se produce prin lovituri directe repetate cu un corp dur în formă alungită.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a considerat că fapta inculpatului, care în mod repetat a aplicat victimei mai multe lovituri, cu o furcă, în zona capului şi pe toată suprafaţa corpului, cauzându-i decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Avocatul inculpatului a solicitat reţinerea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, intenţia inculpatului a fost aceea de a suprima viaţa victimei şi nu aceea de a o lovi, iar consecinţa loviturilor să fie moartea victimei, iar cu privire la moartea victimei, inculpatul să se afle în culpă.
Martorii audiaţi în cauză au confirmat faptul că între cele două părţi existau neînţelegeri mai vechi, că victima a fost lovită şi în alte ocazii de către inculpat, inculpatul afirmând către mai multe persoane că are s-o omoare pe victimă.
De asemenea, nu se poate reţine nici scuza provocării în sarcina inculpatului, probele administrate în cauză, în speţă, declaraţia martorei Ş.M., fiind edificatoare în acest sens, rezultând că inculpatul a fost cel care a venit înspre ei şi a lovit victima.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului s-a apreciat că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa fiind just individualizată şi orientată cu puţin peste minimul special, astfel că o reducere a acesteia nu se impune, în condiţiile în care inculpatul este cunoscut şi cu antecedente penale.
Cu privire la latura civilă a cauzei, aceasta nu a format obiectul apelului, însă instanţa a soluţionat-o corect.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a făcut referiri la temeiul soluţiei pronunţate şi având în vedere că inculpatul este arestat a apreciat că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă nu s-au modificat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel că s-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus prevenţia, începând cu data pronunţării sentinţei la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat inculpatul H.V.
Apărătorul inculpatului în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea dispoziţiei art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei, iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat instanţa de apel, la rândul ei, însuşindu-şi argumentele instanţei de fond a stabilit vinovăţia inculpatului H.V. în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilindu-se că fapta inculpatului H.V. care, în ziua de 18 mai 1004, i-a aplicat victimei S.I., în vârstă de 70 de ani, aflată pe drum public multiple lovituri puternice cu o furcă în zona capului şi pe aproape toată suprafaţa corpului, cauzându-i moartea violentă a acesteia, datorată insuficienţei cardio respiratorii acute în cadrul unui politraumatism prin agresiune cu fractură humerus dreapta, ambele oase antebraţ dreapta, fractură deschisă falangă proximală deget V stângă, fracturi costale multiple, hematoame extinse membre superioare şi faţă posterioare torace şi plăgi contuze delabrante scalp întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, din coroborarea declaraţiilor inculpatului H.V. în care a descris împrejurările faptice cu declaraţiile martorilor S.G., Ş.M., HG, H.F., T.V., N.D., B.I., H.I., T.I. în care sunt descrise împrejurările la care au asistat sau despre care au auzit, cu declaraţiile părţilor civile P.M., S.O., S.I., procesul-verbal de cercetare a locului faptei, raportul de autopsie medico-legală a rezultat că inculpatul H.V. a avut reprezentarea rezultatului faptei pe care o comite, urmărind producerea acestuia.
Înalta Curte apreciază că din probele administrate a fost dovedită contribuţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, acesta fiind cel care iniţial a agresat victima, lovind-o peste tot corpul, cu furca, astfel că acesta a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei.
Aşadar, nu poate fi reţinută critica recurentului inculpat cu privire la schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, deoarece inculpatul prin modul său de acţiune, respectiv lovirea repetată şi cu intensitate a victimei, în vârstă de 70 de ani, cu o furcă, instrument apt de a produce moartea, în zona capului şi pe aproape toată suprafaţa corpului ce au produs un politraumatism, mai multe fracturi şi hematoame, determinând în final moartea violentă a acesteia a avut intenţia de a suprima viaţa victimei, acţiunea sa circumscriindu-se condiţiilor legale ale omorului calificat.
De asemenea, nu poate fi avută în vedere nici critica recurentului inculpat, în sensul aplicării circumstanţei legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a fost cel care i-a aplicat iniţial victimei lovituri, împrejurare percepută direct de martora Ş.M. care a arătat „inculpatul s-a năpustit practic asupra victimei, având asupra sa o furcă cu trei coarne, a lovit-o pe victimă de două ori peste picioare, după care a căzut jos şi după aceea a lovit-o de mai multe ori cu furca peste tot corpul", iar martorul S.G. a menţionat afirmaţiile inculpatului cu privire la intenţiile acestuia în legătură cu victima, respectiv „o să-l bubui eu şi o să-l aranjez eu".
Înalta Curte consideră că sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul orientat către minimul special, cât şi modalitatea de executare, privativă de libertate, a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanţele reale ale acesteia, aducându-se atingere unei valori sociale fundamentale, viaţa persoanei, de circumstanţele personale ale inculpatului, care, deşi a recunoscut fapta, nu o regretă, încercând constant pe parcursul procesului să-şi minimalizeze responsabilitatea.
Astfel, prin pedeapsa aplicată, în mod just s-a apreciat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni, cât şi resocializarea sa viitoare pozitivă în societate, neimpunându-se reducerea sa, aşa cum a solicitat recurentului inculpat.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, atât în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, a cărei încadrare juridică este corectă, cât şi a individualizării pedepsei aplicate, avându-se în vedere în mod plural criteriile specifice acesteia, nefiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 3859 pct. 17, 14 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2004 la 10 august 2005.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 27 mai 2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 mai 2004 la 10 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4621/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4626/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
