ICCJ. Decizia nr. 4638/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4638/2005
Dosar nr. 3789/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 555 din 14 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea petentului condamnat I.S. de întrerupere a executării pedepsei şi s-a dispus obligarea acestuia la 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că împrejurarea invocată de petentul condamnat, respectiv necesitatea dezbaterii succesiunii, nu are un caracter special în sensul textelor de lege menţionate, petentul având posibilitatea împuternicirii unei persoane în vederea lămuririi situaţiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, petentul condamnat I.S., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri de către instanţa de fond a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o.
S-a arătat în motivarea orală a apelului că din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul indicat de petent a rezultat că acesta are de rezolvat unele probleme succesorale, acesta constituind o împrejurare specială în sensul art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţată de prima instanţă şi pe fond, admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni.
Prin Decizia penală nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1788/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.S. împotriva sentinţei penale nr. 555 din 14 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 6459/2004, fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu apărător oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că petentul a solicitat întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 433/1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, motivând că tatăl său este decedat şi este necesară prezenţa sa pentru efectuarea formalităţilor impuse de dezbaterea succesorală de pe urma acestuia.
Într-adevăr din referatul de anchetă socială întocmit de Consiliul Local Snagov a rezultat că familia petentului deţine în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei Gruiu, judeţul Ilfov, moştenire de la autorul petentului a cărui succesiune nu a fost dezbătută, însă instanţa de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că aceasta nu constituie o împrejurare specială în sensul art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Astfel, potrivit acestor dispoziţii legale, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă numai atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
În speţă însă, aspectul invocat de petent, respectiv necesitatea efectuării dezbaterii succesorale de pe urma tatălui său decedat nu constituie o împrejurare specială datorită căreia continuarea executări.
pedepsei să aibă consecinţe grave pentru sine sau pentru familia sa, atâta timp cât pentru îndeplinirea acestor formalităţi nu este necesară prezenţa personală a apelantului, putând fi realizate şi de un mandatar împuternicit de petent în acest sens.
În ceea ce priveşte susţinerea petentului în sensul că apartamentul lăsat moştenire de tatăl său a fost ocupat de alte persoane, instanţa de apel a constatat că potrivit referatului de anchetă socială, acest imobil a fost înstrăinat în baza unui contract de vânzare-cumpărare numitei C.M., astfel încât nici aceasta nu poate constitui o împrejurare specială în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În consecinţă, având în vedere aceste considerente, curtea de apel a apreciat că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul I.S.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs nemotivat condamnatul I.S.
Apărătorul recurentului condamnat în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei în condiţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei instanţei de apel în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul condamnatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat instanţa de apel, însuşindu-şi argumentele primei instanţe a considerat, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul I.S., nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficienţă prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, stabilindu-se situaţia familială a condamnatului din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultând că I.S. a fost titularul dreptului de proprietate asupra unei garsoniere situată în comuna Snagov, judeţul Ilfov, în prezent acest imobil fiind dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare de numita C.M., iar familia condamnatului deţine în proprietate un teren intravilan situat pe raza comunei Gruiu, judeţul Ilfov, moştenire de la autorul condamnatului, a cărui succesiune nu a fost dezbătută.
Astfel, critica recurentului condamnat nu poate fi avută în vedere, deoarece instanţa de apel a considerat corect că atât dezbaterea succesiunii de pe urma tatălui său decedat, cât şi faptul că apartamentul lăsat moştenire de tatăl său a fost ocupat de alte persoane nu se circumscriu împrejurărilor speciale, care ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi care ar împiedica executarea pedepsei, atâta timp cât îndeplinirea formalităţilor de dezbatere a succesiunii poate fi realizată şi de un mandatar împuternicit de condamnat, iar imobilul a fost înstrăinat în condiţiile menţionate.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte consideră că în cauză instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale atunci când şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Aşadar, în cauză instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub toate aspectele, neconstatându-se nici existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 422 din 3 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4635/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4639/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
