ICCJ. Decizia nr. 4635/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4635/2005
Dosar nr. 4089/2005
Şedinţa publică din 10 august 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinţi a fost condamnat inculpatul E.D. la 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul executat de la 7 septembrie 2004, la data pronunţării sentinţei, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte, una scândură şi un topor.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu, va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpatul şi fiul său E.I. locuiau în case separate, în aceeaşi curte.
La data de 6 septembrie 2004, la inculpat a venit fiul său care i-a solicitat să-i împrumute căruţa, dar l-a refuzat.
Ceva mai târziu, E.I. s-a dus în grădină la o groapă cu var pentru a lua var şi în timp ce era aplecat spre groapă a venit inculpatul şi din spate l-a lovit cu o scândură şi securea doborându-l la pământ şi l-a lăsat acolo.
Inculpatul s-a dus la barul din apropiere şi i-a spus martorei C.I. să anunţe poliţia întrucât l-a lovit pe fiul său.
O echipă de poliţişti împreună cu mediul legist s-au deplasat la locul faptei, constatând decesul victimei.
Potrivit concluziilor raportului medico – legal de autopsie, aprobate de Comisia de Control şi Avizare Craiova, moartea victimei E.I. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo – cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de bază şi boltă craniu; între leziunile de violenţă constatate şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; loviturile au putut fi aplicate din spate, lateral stânga sau lateral dreapta; în sângele recoltat de la cadavru nu s-a pus în evidenţă prezenţa alcoolului etilic.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, criticând-o cu privire la individualizarea pedepsei, considerând că pedeapsa aplicată este prea severă faţă de condiţiile în care a acţionat, fiind provocat de victimă, de faptul că şi anterior infracţiunii au existat între ei conflicte, că nu a lovit cu securea, ci numai cu scândura, că victima a declanşat conflictul, lovindu-l şi producându-i leziuni corporale pentru vindecare necesitând 5–6 zile îngrijiri medicale şi că regretă fapta comisă.
S-a mai arătat, că la rândul său, victima consuma băuturi alcoolice şi provoca scandal.
Prin Decizia penală nr. 196 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a dedus în continuare arestarea preventivă de la data sentinţei, la zi, s-a menţinut starea de arest şi a fost obligat recurentul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezintă onorariu apărător desemnat din oficiu.
Se motivează, în esenţă că, în raport de probatoriul cauzei prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, a încadrat exact în drept infracţiunea respectivă şi a aplicat o pedeapsă bine individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de natură să satisfacă scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Nu se poate reţine starea de provocare, întrucât nu este demonstrată de probatorii.
Se mai arată că din actele medicale rezultă că inculpatul a fost internat în mai multe rânduri în spital, între care pentru etilism maladiv şi că din cauza consumului de alcool a ajuns de câteva rânduri în comă alcoolică.
Această situaţie nu demonstrează în nici un caz lipsa discernământului inculpatului la data săvârşirii infracţiunii, conchide instanţa de apel.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, susţinând că situaţia de fapt nu a fost corect reţinută, solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă în vederea audierii tuturor martorilor şi reconstituirea faptei în prezenţa sa, pentru stabilirea situaţiei de fapt.
În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., susţinând că a acţionat datorită provocării prin acte de violenţă de către victimă. Oricum, pedeapsa aplicată este prea severă, în raport de starea de boală, fiind suferind de mai multe afecţiuni grave, conform actului medical eliberat de Spitalul Penitenciar Colibaşi, unde a fost internat.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din examinarea dosarului cauzei se constată că în cauză au fost administrate probe necesare stabilirii adevărului.
Astfel, au fost audiaţi toţi martorii din acte, menţionaţi în rechizitoriu.
Inculpatul a solicitat proba cu martorii E.I. şi D.D. pentru a face dovada stării conflictuale dintre el şi victimă.
Instanţa a admis proba solicitată şi a dispus citarea martorilor propuşi, dar a fost audiat numai pe martorul D.D.
Martora E.I., deşi s-a prezentat la instanţă la termenul din 26 ianuarie 2005, nu a mai fost audiată, deoarece inculpatul a renunţat la audiere.
De altfel, starea conflictuală dintre inculpat şi victimă, pentru dovedirea căreia a fost propusă a fost dovedită cu celelalte probe administrate.
De asemenea, nu este întemeiată obiecţiunea recurentului că nu s-a efectuat o cercetare la faţa locului, căci corect nu a fost găsită necesară pentru verificarea şi precizarea unor date, aşa cum prevede art. 130 C. proc. pen.
De altfel, inculpatul nu a motivat cu nimic necesitatea cercetării la locul faptei.
Probele administrate au fost analizate temeinic şi apreciate în mod just, stabilindu-se corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
În această situaţie, cererea acestuia de a se casa hotărârile pronunţate în cauză şi a se trimite dosarul spre rejudecare la prima instanţă este nejustificată şi nu poate fi admisă.
Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Corect instanţele de judecată nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., pentru că pretinsa agresiune a victimei împotriva inculpatului în ziua de 6 septembrie 2004 nu a fost confirmată de nici unul din martorii cauzei.
Inculpatul a fost examinat de medicul legist şi s-a constatat că prezenta leziuni uşoare pe faţă, pentru care au fost necesare 5–6 zile îngrijiri medicale.
Actul medico – legal nu se coroborează însă cu nici unul din depoziţiile martorilor.
Dar chiar dacă inculpatul a fost lovit de către victimă, aşa cum pretinde acesta, totuşi nu ar fi îndeplinite condiţii de aplicare a art. 73 lit. b) C. pen., de vreme ce în urma conflictului în casă, inculpatul nu a reacţionat imediat ci ceva mai târziu, când nu se mai afla în acea stare de puternică tulburare sau emoţie, care să justifice o ripostă aşa de violentă.
Pedeapsa aplicată satisface cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporţională cu gravitatea faptei săvârşite, cu împrejurările în care a fost comisă şi cu gradul de pericol social al persoanei inculpatului, element stăpânit de viciul beţiei, impulsiv şi agresiv.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat şi urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a se deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2004, la data pronunţării prezentei decizii.
Recurentul urmează a fi obligat să plătească statului cheltuielile judiciare ocazionate în care se include şi onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.D. împotriva deciziei penale nr. 196 din 1 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2004 la 10 august 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4627/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4638/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
