ICCJ. Decizia nr. 4691/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4691/2005
Dosar nr. 3859/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 421 din 30 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 368/2005), s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, formulată de condamnatul B.S., împotriva sentinţei penale nr. 1142 din 24 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 1836/2002), cu obligarea petentului la 250.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea sa, petentul a solicitat revizuirea sentinţei prin care a fost condamnat, invocând greşita încadrare juridică dată faptei şi solicitând audierea a doi martori.
Instanţa de fond a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi care să schimbe soluţia pronunţată.
Tribunalul a reţinut că în cauză petentul a solicitat probe noi pentru a schimba calificarea faptei într-una mai uşoară, cu alt tratament sancţionator şi nicidecum fapte sau împrejurări noi, solicitând pe calea extraordinară a revizuirii continuarea probatoriului.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel revizuientul-condamnat B.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în cauză pot fi audiaţi martori noi, iar pe baza declaraţiilor acestora, revizuientul îşi poate dovedi nevinovăţia.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivului invocat, cât şi din oficiu, prin prisma celorlalte motive de fapt şi de drept prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut că apelul declarat este nefondat.
Astfel, se reţine că, prin sentinţa penală nr. 1142 din 24 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală (dosar nr. 1836/2002), revizuientul a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), e) şi d) C. pen. şi art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen.
Din verificarea acestei sentinţe, se constată că şi la fond petentul a solicitat audierea acestor martori, astfel că probele au fost cunoscute de instanţă.
Constatându-se că împrejurările relatate prin cererea de revizuire au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, fond, apel, recurs, şi nu s-a stabilit că martorii acuzării ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în această cauză, în mod justificat tribunalul a concluzionat că motivul de reformare invocat nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 412/ A din 31 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat B.S., care a reiterat motivele formulate în apel şi a solicitat audierea a doi martori cu care să-şi dovedească nevinovăţia.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii, lucru pe care-l poate proba cu audierea a doi martori.
În mod corect ambele instanţe au respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată, reţinând că se solicită probe noi, în completarea celor administrate la judecarea cauzei în fond, iar pe calea revizuirii nu este posibil să se continue judecata, prin prelungirea administrării unor mijloace de probă pentru dovedirea unor împrejurări că erau cunoscute de instanţele de fond în faţa cărora revizuientul şi-a făcut aceeaşi apărare.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul- revizuient B.S. împotriva deciziei penale nr. 412/ A din 31 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 1472/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4699/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
