ICCJ. Decizia nr. 4699/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4699/2005
Dosar nr. 4131/2005
Şedinţa publică din 17 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 598 din 9 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1824/2005 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul – condamnat M.M.F.
Prima instanţă şi-a argumentat soluţia prin aceea că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Sentinţa a fost apelată de către revizuient care a reiterat motivele invocate la soluţionarea în fond a cererii.
Analizând sentinţa apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti a constatat criticile formulate ca fiind neîntemeiate. Revizuientul – condamnat M.M.F. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 432 din 4 iulie 2000, pronunţată în dosarul nr. 2570/1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare susţinând că în mod greşit instanţele au făcut aplicarea în cauză a prevederilor OUG nr. 207/2000, schimbând valoarea prejudiciului la un miliard de lei, fapt ce a determinat schimbarea încadrării juridice a faptei. Totodată, revizuientul mai arată că pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare este prea aspră, în condiţiile în care, la data săvârşirii faptelor avea doar 19 ani, a colaborat cu organele de poliţie şi a ajutat la recuperarea prejudiciului.
Ori, revizuirea ca şi cale extraordinară de atac de retractare, presupune apariţia unor situaţii neavute în vedere la judecarea în fond şi în căile ordinare de atac.
În speţă, revizuientul a solicitat, practic, reaprecierea probelor ce au fost deja supuse judecăţii.
Prin Decizia penală nr. 495/ A din 16 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1933/2005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul-condamnat M.M.F., care a reiterat motivele formulate în apel şi a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine ca recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare apreciind că instanţele au aplicat în mod greşit prevederile OUG nr. 207/2000, schimbând valoarea prejudiciului la un miliard lei, ceea ce a condus la schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei pedepse mult exagerate.
În mod corect, ambele instanţe au constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împrejurarea susţinută de recurent în sensul unei greşite aplicări a OUG nr. 207/2000, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei şi, corelativ, a majorării limitelor pedepsei, nu este vizată de motivele de revizuire şi, pe de altă parte, prin cererea formulată nu se solicită remedierea unor erori în stabilirea situaţiei de fapt, de natură să conducă la o soluţie de achitare, ci a unei eventuale greşeli de încadrare juridică, ceea ce nu se poate face pe calea revizuirii.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat, recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient M.M.F. împotriva deciziei penale nr. 495/ A din 16 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 19332005 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4691/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4709/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... → |
|---|
