ICCJ. Decizia nr. 4723/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4723/2005
Dosar nr. 4336/2005
Şedinţa publică din 22 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 7 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost condamnat, alături de inculpaţii B.I. şi B.V., şi inculpatul C.G. la pedepsele de:
- câte 10 ani închisoare, pentru fiecare din cele 2 infracţiuni de tâlhărie în concurs, prevăzute în art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea unică, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., comisă la data de 14 iulie 2003 având ca victime pe A.G. şi A.D.).
- 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (comisă la data de 16 iulie 2003 în dauna părţii vătămate M.I.C.), dispunându-se în final, prin contopire, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., să se execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa mai grea, aceea de 11 ani închisoare; în baza art. 864 C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere, pentru condamnarea definitivă anterioară, la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 165 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei Făgăraş pentru care s-a dispus executarea în cumul aritmetic cu pedeapsa rezultantă în cauză, în final inculpatul C.G. având de executat în regim de detenţie pedeapsa totală de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în localităţile Recea şi Mândra, precum şi în municipiul Braşov pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui topor proprietatea inculpatului C.G., corp delict aflat la dosar.
Pe latura civilă a fost obligat inculpatul C.G. singur la despăgubiri civile în sumă de 2.369.265 lei către partea civilă C.A.S. Braşov (pentru Spitalul Judeţean Braşov, secţia chirurgie toracică), iar în solidar cu ceilalţi coinculpaţi cu acelaşi titlu în sumă de 1.700.000 lei către partea civilă A.A.D.
S-a luat act că părţile vătămate A.G. şi M.I.C. nu s-au constituit în cauză părţi civile şi în consecinţă, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C.G. a sumei de 80.000 lei.
În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C.G. a unei perechi de cizme din cauciuc şi a unei perechi de şosete, mijloace materiale de probă ridicate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
A fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
[(Prin aceiaşi sentinţă au fost condamnaţi în cauză şi coinculpaţii B.I. şi B.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi respectiv 6 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), b), g) şi i) C. pen., pentru ultimul inculpat fiind reţinută şi starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP))].
S-a reţinut că, în noaptea de 14 iulie 2003, cei trei inculpaţi au pătruns pentru a sustrage bunuri, în condiţiile în care inculpatul C.G. înarmat anterior cu un topor a escaladat gardul împrejmuitor şi a deschis poarta de acces, în imobilul situat în satul Gura Văii comuna Recea proprietatea părţilor vătămate A.G. şi A.D.
Inculpaţii B.V. şi B.I. au intrat într-o cămară şi au sustras slănină, după care au revenit în curtea imobilului. Separat, coinculpatul C.G. a pătruns în camera unde dormeau părţile vătămate de unde a sustras un telefon. Fiind surprins de părţile vătămate, pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a aplicat acestora mai multe lovituri cu toporul, cauzându-le leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale pe o perioadă de 5-6 zile (partea vătămată A.G.) şi respectiv 8-9 zile (A.A.D.).
Ulterior, inculpaţii au fugit de la locul faptei având asupra lor bunurile sustrase, pe care le-au consumat ori distrus (telefonul mobil de către inculpatul C.G.), prejudiciul cauzat părţilor vătămate fiind evaluat la 1.700.000 lei.
În noaptea de 16 iulie 2003, inculpatul C.G. singur, prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns în curtea imobilului situat în satul Râuşor, proprietatea părţii vătămate M.I.C.
Înarmat cu un cuţit pe care l-a găsit în şopronul din curte, inculpatul a pătruns în locuinţă şi a sustras dintr-o încăpere suma de 80.000 lei, fiind surprins de partea vătămată.
Pentru a-şi asigura scăparea cu banii sustraşi, fiind urmărit pentru a fi reţinut, inculpatul a lovit repetat cu cuţitul partea vătămată, aruncând asupra sa şi un butoi aflat în curtea imobilului.
Partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare, după internare în secţia chirurgie toracică a Spitalului judeţean Braşov, 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul în baza art. 998, art. 999 C. civ. şi art. 14 şi urm. C. proc. pen., au reprezentat prejudiciile cauzate părţilor vătămate civile prin sustragerea bunurilor proprietatea acestora, respectiv contravaloarea îngrijirilor medicale de specialitate acordate victimei ultimei infracţiuni de tâlhărie.
Confiscarea specială a sumei de 80.000 lei este urmarea faptului că partea vătămată M.I.C. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Situaţia de fapt şi celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză de prima instanţă s-au întemeiat pe recunoaşterea inculpaţilor care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală, confirmate în totalitate la cercetarea judecătorească, respectiv: procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşe foto, declaraţiile părţilor vătămate, rapoarte de constatare medico-legală, procese verbale de reconstituire şi declaraţiile martorilor.
Prin rechizitoriu, fapta comisă de inculpatul C.G. în noaptea de 14 iulie 2003, a fost reţinută ca infracţiune unică de tâlhărie, cu motivarea că violenţele fizice s-au exercitat împotriva celor două părţi vătămate, urmare săvârşirii unei singure infracţiuni de furt.
Instanţa a schimbat încadrarea juridică în concurs de infracţiuni luând în consideraţie în mod exclusiv numărul persoanelor împotriva cărora s-au exercitat violenţe fizice.
La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., pericolul social concret al infracţiunilor în raport de împrejurările în care au fost comise şi urmările acestora, pe timp de noapte, împreună cu alţi 2 făptuitori în condiţiile în care inculpatul era înarmat cu topor/cuţit pe care le-a folosit împotriva părţilor vătămate, precum şi periculozitatea socială sporită a inculpatului – recidivist în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., prin condamnarea anterioară definitivă în baza sentinţei penale nr. 165/2002 a Judecătoriei Făgăraş la pedeapsa de 3 ani închisoare în condiţiile art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 204/ A din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelurile declarate de procuror şi inculpatul C.G. şi a desfiinţat parţial sentinţa, pe latură penală şi civilă, în sensul că a înlăturat prevederile art. 334 C. proc. pen., pentru fapta din 14 iulie 2003, condamnând pe inculpat pentru o infracţiune unică de tâlhărie comisă în dauna părţilor vătămate A.G. şi A.D., prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi b) cu aplicaţia art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare. A redus pedeapsa aplicată pentru cealaltă infracţiune de tâlhărie la 10 ani închisoare, în final inculpatul rămânând să execute prin menţinerea art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 864 C. pen., pedeapsa totală de 13 ani închisoare.
A fost limitată măsura de siguranţă doar la interzicerea de a se afla în localităţile Recea şi Mândra, unde s-au comis infracţiunile, înlăturându-se din cuprinsul pedepsei accesorii, în conformitate cu jurisprudenţa C.E.D.O., interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen. („drepturile părinteşti").
Pe latură civilă a fost înlăturată obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile pentru infracţiunea comisă la 14 iulie 2003 luându-se act de cererea de renunţare formulată de partea vătămată A.G., ale cărei efecte în baza prezumţiei de mandat tacit ce operează între soţi pentru bunurile mobile a fost extinsă şi faţă de cealaltă parte vătămată A.A.D., şi în consecinţă s-a stabilit măsura de confiscare specială în sarcina inculpatului C.G. la suma de 1.300.000 lei.
Cheltuielile judiciare în apel, inclusiv onorariu apărător oficiu, s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către inculpat, reiterându-se critica de netemeinicie din apel privind reducerea pedepselor, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Faptele inculpatului C.G. recidivist care pentru a-şi asigura scăparea cu bunurile sustrase din locuinţa părţilor vătămate, la 14 şi respectiv 16 iulie 2003, în care a intrat pe timp de noapte, înarmat, împreună cu alţi făptuitori, a aplicat acestora lovituri cu un topor/cuţit care le-au cauzat leziuni corporale necesitând 5-6 (8-9) şi respectiv 14-16 zile îngrijiri medicale realizează elementele constitutive a două infracţiuni de tâlhărie în concurs real, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. şi respectiv art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., cu art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., pedepsite de la 7 ani la 20 ani închisoare.
Pedepsele iniţial aplicate de câte 10 ani închisoare şi respectiv 11 ani închisoare au fost reduse în apel la 9 şi respectiv 10 ani închisoare, orientate fiind către minimul legal special prevăzut de lege arătat anterior.
În aceste condiţii, avându-se în vedere pericolul social concret al infracţiunilor în raport de împrejurările în care au fost comise şi urmările acestora precum şi periculozitatea sporită a inculpatului care este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen., o nouă reducere a pedepselor nu se justifică, limitele actuale în concordanţă cu art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind de natură să asigure finalitatea din art. 52 C. pen.
Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de faţă nu se constată existenţa altor cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 160 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON reprezintă onorariu apărător oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 204/ Ap din 21 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4720/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4724/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
