ICCJ. Decizia nr. 4773/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4773/2005
Dosar nr. 4119/2005
Şedinţa publică din 24 august 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 191 din 15 martie 2005, a condamnat pe inculpatul minor B.M.D., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul major nerecurent C.I., la 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepselor.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate acestora detenţia începând cu data de 30 septembrie 2004 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, că în ziua de 28 septembrie 2004, în jurul orei 16,00, inculpaţii s-au deplasat la domiciliul lui C.C. unde au lucrat până la ora 19,00 interval de timp în care au consumat doi litri de vin.
După aceea făptuitorii au mers la un bar, din satul Cârlig, judeţul Iaşi, pentru a-şi cumpăra ţigări şi au observat-o pe partea vătămată T.V., în incinta magazinului mixt amplasat în aceeaşi clădire, în timp ce îşi cumpăra produse alimentare.
Prima instanţă a mai constatat că inculpaţii, care au luat hotărârea să-i sustragă părţii vătămate bunurile cumpărare, au urmărit-o până în apropierea şantierului N.C. SA Iaşi. Aici inculpatul B.M.D. a prins-o pe partea vătămată de gură ca să nu ţipe, i-a întors mâna la spate, iar C.I. i-a smuls sacoşa, dar nu a reuşit să o deposedeze decât după ce minorul a trântit victima la pământ.
După aceea făptuitorii au alergat în pădurea Cârlig, în apropierea locuinţei lui A.E., unde au abandonat o parte din bunurile aflate în sacoşă.
În aceeaşi seară, reţine tribunalul, inculpaţii au consumat, în locuinţa martorului C.M., 2 kg pulpe pui, cafea, două doze de bere şi patru pachete de ţigări, sustrase de la partea vătămată şi pe suma de 65.000 lei şi-au cumpărat doi litri de vin.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 40 din 16 iunie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpaţi prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate deoarece acestea sunt prea severe în raport de gravitatea faptelor şi circumstanţele lor personale.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul minor B.M.D., fără a-l motiva în scris.
Apărătorul desemnat din oficiu, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, ca şi în apel, reducerea pedepsei aplicate recurentului inculpat invocând ca argumente împrejurările în care a fost comisă infracţiunea şi datele care caracterizează persoana acestuia.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt ce nu a fost contestată de recurentul inculpat, în sensul că, în seara de 28 septembrie 2004, acesta, împreună cu inculpatul major C.I. au deposedat-o pe parte vătămată T.V. de o sacoşă cu bunuri, iar încadrarea juridică este legală.
La alegerea sancţiunii aplicate inculpatului minor în conformitate cu art. 100 C. pen., s-a ţinut seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de celelalte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Apreciindu-se că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, i s-a aplicat pedeapsa închisorii, instanţele recunoscând în mod justificat în favoarea acestuia, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) şi c) C. pen. şi a coborât sancţiunea sub minimul special prevăzut de lege.
În acest cadru au fost apreciate eforturile recurentului inculpat pentru a despăgubi partea vătămată şi conduita procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând fapta comisă.
Susţinerea recurentului, în sensul că se impune să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante este neîntemeiat, o reducere a pedepsei fiind nejustificată faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi a datelor care caracterizează persoana acestuia.
Astfel, inculpatul B.M.D. a absolvit cinci clase, a abandonat şcoala, nu are ocupaţie şi se află în anturajul unor persoane predispuse la comiterea de infracţiuni, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de Primăria comunei Popricani, jud. Iaşi.
Deoarece pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului minor a fost just individualizată, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Deoarece recurentul inculpat este arestat preventiv în această cauză, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, detenţia acestuia de la 30 septembrie 2004 la 24 august 2005.
Conform art. 38516 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul minor B.M.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 16 iunie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 septembrie 2004 la 24 august 2005.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 august 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4772/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4775/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
