ICCJ. Decizia nr. 470/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 470/2005
Dosar nr. 5340/2001
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, prin rechizitoriul din 27 iunie 1997, trimite în judecată pe inculpaţii:
1. B.N., pentru infracţiunile de:
a) înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.;
b) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.;
c) folosire, cu rea credinţă, a bunurilor societăţii, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990;
2. M.N., pentru infracţiunile de:
a) înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.;
b) instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.;
c) omisiune, cu ştiinţă, a înregistrării în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
d) evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
e) folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor societăţii, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
3. N.F., pentru infracţiunile de:
a) complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.;
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;
4. D.A. şi
5. M.M., ambii, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Actul de învinuire reţine că, la 14 februarie 1995, inculpatul M.N., asociat unic, înregistrează, la registrul comerţului Constanţa, SC I.I.E. SRL, folosind un contract de închiriere, întocmit împreună cu M.M.F..
M.N. nu foloseşte spaţiul închiriat şi nu plăteşte chiria, încât M.M.F. cere rezilierea contractului de închiriere.
În fapt, SC I.I.E. SRL se ocupa cu intermedierea unor vânzări de cereale.
Din iunie 1996, la sus-numita societate comercială lucrează, fără contract de muncă, inculpatul N.F. (director comercial) şi C.T. (director tehnic).
În toamna anului 1996, inculpatul M.N. îl cunoaşte pe D.S., care îl cunoştea pe inculpatul B.N., preşedintele SC M. SA Turnu Măgurele.
În luna ianuarie 1997, inculpaţii M.N. şi N.F., împreună cu L.V. şi C.T., se deplasează în comuna Călugăreni – Giurgiu, unde se întâlneau cu D.S.
Cu acest prilej, M.N. se interesează de modalitatea în care pot prelua un complex zootehnic, dezafectat, şi alte ateliere de mică industrie, de pe raza acelei comune, unde primar era D.S.
Inculpatul M.N. mai comunică lui D.S. că ar dori să achiziţioneze şi o mare cantitate de porumb de la bazele specializate.
Astfel, D.S. pune pe inculpatul M.N. în legătură cu inculpatul B.N., de la Baza Turnu Măgurele, cu care se întâlneşte în luna ianuarie 1997.
La această întâlnire mai participă şi inculpatul N.F. şi martora L.V.
Cu toţii, se deplasează la B. SA, sucursala S. Brăila, unde iau legătura cu A.Z., director comercial al sucursalei.
În luna februarie 1997, sucursala S. Brăila contractase, cu B.C.R. Brăila, un credit de 15 miliarde lei, pentru achiziţionarea de furaje necesare porcilor.
Deşi ştiau că, la SC M. SA Turnu Măgurele se găseşte o cantitate foarte mică de porumb, inculpaţii M.N. şi N.F. negociază cu directorul comercial, A.Z. şi cu directorul general G.V., livrarea cantităţii de 3.000 tone de porumb, încheind contractul de vânzare-cumpărare nr. 3 din 5 februarie 1997, între SC I.I.E. SRL şi SC B. SA, sucursala S. Brăila.
Conform acestui contract, inculpaţii se obligau să livreze, la preţul de 660 lei/kg, cantitatea de 3.000 tone de porumb boabe, plata porumbului urmând să se facă cu C.E.C. sau cu ordin de plată.
Contractul nr. 3 din 5 februarie 1997 este semnat, pentru „vânzători", de către inculpaţii M.N. şi N.F., „directori".
La anchetă, inculpatul M.N. recunoaşte că, la data încheierii contractului cu sucursala S. Brăila, SC I.I.E. SRL nu avea cantitatea de 3.000 tone porumb în nici o bază din ţară.
La 9 februarie 1997, inculpaţii M.N. şi N.F., împreună cu L.V., D.S. şi M.P., se deplasează la SC M. SA Turnu Măgurele.
Aici, M.N. şi N.F. cer lui B.N. să le dea un certificat care să ateste că porumbul, a cărei livrare fusese contractat, există în bază.
Deşi ştia că, în baza SC M. SA Turnu Măgurele nu există cantitatea de 3.000 tone de porumb, B.N. a eliberat un certificat, de depozit, cu nr. 462 din 9 februarie 1997, în care a înserat, mincinos, că această cantitate de porumb există în celulele nr. 1, 2 şi 3 ale bazei societăţii.
Certificatul de depozit, fals, este semnat, pentru SC I.I.E. SA, de inculpatul N.F. şi pentru SC M. SA Turnu Măgurele, de inculpatul B.N.
În baza acestui certificat de depozit fals şi la indicaţia inculpatului B.N., inculpatul M.M., director economic, completează factura nr. 1923355 din 9 februarie 1997, din care rezultă, fictiv, că SC M. SA Turnu Măgurele a livrat SC I.I.E. SRL cantitatea de 3.000 tone de porumb boabe, în valoare de 1.770.000.000 lei.
Tot atunci, M.M. completează şi factura nr. 1923356 din 9 februarie 1997, reprezentând prestări de servicii, porumb, făcute de SC M. SA pentru SC I.I.E. SRL, în valoare de 442.500.000 lei.
Ambele acte, false, sunt semnate de inculpatul B.N., din partea SC M. SA şi de inculpatul N.F., pentru SC I.I.E. SRL, în condiţiile în care ambii inculpaţi ştiau că, în bază, nu există această cantitate de porumb.
La 14 februarie 1997, inculpatul N.F. completează factura nr. 8654369 din care rezultă, fictiv, că SC I.I.E. SRL livra SC B., sucursala S. Brăila, cantitatea de 3.000 tone porumb boabe în valoare de 2.336.400.000 lei, factură semnată de acelaşi inculpat.
Indusă în eroare, sucursala S. Brăila întocmeşte Nota de recepţie din 14 februarie 1997, având în vedere că, la aceeaşi dată, inculpatul N.F. prezintă, societăţii, „documentele" care atestă existenţa cantităţii de porumb în discuţie.
Tot atunci, se stabileşte ca Petre Păiş, şeful biroului administrativ de la societatea din Brăila, să se deplaseze la sediul SC M. SA, pentru a verifica dacă porumbul există.
Deplasarea are loc la data de 15 februarie 1997, când inculpatul N.F. îl invită în maşină pe P.P., îl duce la sediul SC M., unde îl prezintă inculpatului B.N.. Aici, P.P. îi prezintă lui B.N. acceptul de staţie, în care se menţionează că cele 3.000 tone de porumb se vor încărca în staţia Turnu Măgurele, în perioada februarie-martie 1997, pentru staţia Brăila.
Deşi ştia că, nici la acea dată, de 15 februarie 1997, în baza Turnu Măgurele nu exista cantitatea de 3.000 tone de porumb, inculpatul B.N. cere să se întocmească Buletinul de recepţie şi plată nr. 146 din 15 februarie 1997, care „atestă" că SC B., sucursala S., devenise proprietara porumbului respectiv.
Buletinul de recepţie şi plată este semnat de inculpaţii M.M., în calitate de director economic şi de D.A., şef de bază, deşi ei ştiau că porumbul nu există.
Inculpatul B.N. a înmânat lui P.P. buletinul de recepţie, asigurându-l că porumbul există în bază şi că nu trebuie să aibe nici o grijă.
În baza documentelor prezentate de reprezentanţii SC I.I.E. L.M., director economic la sucursala S. Brăila, a completat ordinul de plată, pentru suma de 2.000.000.000 lei, către B.C.R., sucursala judeţeană Constanţa, unde avea contul SC I.I.E. SRL.
Pentru acoperirea contravalorii porumbului, s-a mai întocmit şi un ordin de plată a sumei de 336.400.000 lei, tot către SC I.I.E. SRL.
Astfel, sucursala S. a achitat suma de 2.336.400.000 lei, contravaloarea cantităţii de 3.000 tone de porumb, inexistentă.
La 15 februarie 1997, inculpaţii M.N. şi N.F., împreună cu L.V. şi D.S., de deplasează la SC M. SA Turnu Măgurele.
Aici, M.N. predă, casieriei societăţii, suma de 500.000.000 lei, bani ridicaţi de inculpatul B.N.
În aceeaşi zi, în prezenţa inculpatului N.F., inculpaţii M.N. şi B.N. încheie o „convenţie", prin care SC M. SA Turnu Măgurele se obliga să achiziţioneze, pentru SC I.I.E. SRL, cantitatea de 5.000 tone porumb şi să prezinte borderourile de achiziţie.
Prin întocmirea şi semnătura acestei „convenţii" inculpaţii recunosc, expres, că, în bază, nu exista cantitatea de 3.000 tone de porumb, pentru care, tot ei, întocmiseră, anterior, documente, fictive, de existenţă şi de plată a contravalorii ei.
În aceeaşi zi, de 15 februarie 1997, inculpatul B.N. întocmeşte un nou certificat de depozit, cu nr. 482, prin care „atestă" că SC M. SA este proprietara cantităţii de 3.000 tone de porumb, pusă la dispoziţia SC I.I.E. SRL, deşi, în fapt, această cantitate de porumb nu exista.
La 21 februarie 1997, în baza unei dispoziţii de plată, în contul SC M. SA Turnu Măgurele, a mai intrat suma de 500.000.000 lei, de la SC I.I.E. SRL.
În total, SC M. SA Turnu Măgurele primeşte, de la SC I.I.E. SRL, suma de 1.000.000.000 lei, recunoscută de inculpatul B.N.
Timpul trece, iar porumbul nu apare, încât G.V., directorul sucursalei S. Brăila dă dispoziţie lui A.Z., director comercial, să se deplaseze la sediul SC M. SA, unde să vadă care este situaţia şi să prezinte un grafic de livrare.
Potrivit acestui grafic, livrarea trebuia să se termine, cel mai târziu, la data de 29 martie 1997.
La 26 martie 1997, A.Z., împreună cu merceologul G.C., merg, din nou, la sediul SC M. SA Turnu Măgurele, unde constată cu stupoare, că cele 3.000 tone de porumb nu există.
Inculpaţii încearcă să „liniştească" lucrurile şi, în aceeaşi zi, încheie un nou protocol, prin care SC M. SA se obliga ca, până la sfârşitul lunii aprilie 1997, să livreze porumbul.
La aceeaşi dată, de 26 martie 1977, SC M. SA confirmă că a primit, de la SC I.I.E. SRL, suma de un miliard de lei, pentru porumb.
Timpul se scurge tot în gol, iar cei de la S. Brăila nu mai au cu ce furaja porcii şi fac presiuni să li se trimită porumbul, contractat şi achitat.
Inculpatul N.F. îl întreabă pe inculpatul B.N. ce este de făcut, iar acesta din urmă îl trimite la SC C. SA Botoşani, unde, chipurile, are 10 vagoane de porumb. La Botoşani, însă, nu găseşte nimic.
Dându-şi seama că este victima unei imense fraude, S. Brăila sesizează poliţia, care constată că, la 31 decembrie 1996, în bază SC M. SA exista numai cantitatea de 265.851 kg porumb ştiuleţi, iar în perioada 5 februarie – 1 aprilie 1997, societatea a livrat, altor beneficiari, cantitatea de 215.000 kg porumb că, în anul 1997, societatea nu a primit în custodie nici o cantitate de porumb şi că cele 9 celule (buncăre) ale societăţii erau goale.
La rândul ei, poliţia a chemat Garda financiară, care a constatat aceeaşi situaţie. În plus, Garda financiară constată că, la 9 iunie 1997, în buncărele SC M. SA Turnu Măgurele nu se găsea porumb, iar în evidenţa contabilă a societăţii, suma de 500.000.000 lei, primită de la inculpatul M.N., este contabilizată în contul 542 „avansuri de trezorerie, B.N.".
Inculpatul M.M. confirmă că suma de 500.000.000 lei, ridicată de inculpatul B.N., ca „avansuri de trezorerie", nu a fost justificată cu documente legale, rămânând evidenţiată ca sumă nejustificată.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa penală nr. 65 din 30 martie 1998:
1) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul B.N., pentru infracţiunile de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (5), art. 290 şi art. 25, raportat la art. 290 C. pen.;
2) în baza art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpatul B.N., la un an de închisoare, pentru infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor de care se bucură societatea, pedeapsă graţiată, prin efectul Legii nr. 137/1997;
3) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul N.F., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) şi art. 290 C. pen.;
4) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul M.N., pentru coautorat la infracţiunea de înşelăciune şi pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) şi art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
5) în baza art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe inculpatul M.N., la un an de închisoare, pentru infracţiunea de efectuare, cu ştiinţă, a înregistrărilor în contabilitate sau omisiunea, de asemenea, înregistrări, în scopul denaturării veniturilor ce se reflectă în bilanţul contabil;
6) în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe inculpatul M.N. la 8.000.000 lei amendă penală, pentru infracţiunea de a nu evidenţia veniturile realizate, care a avut ca urmare sustragerea de la plata sumelor cuvenite bugetului de stat;
7) în baza art. 195 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, condamnă pe inculpatul M.N. la 100.000 lei amendă penală, pentru infracţiunea de folosire, cu rea credinţă, a bunurilor de care se bucură societatea;
8) în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul M.N. are de executat un an de închisoare, la care se adaugă amenda penală de 8.000.000 lei;
9) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii D.A. şi M.M., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;
10) în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 1314, art. 1316, art. 1319, art. 1039 C. civ., şi art. 60 şi urm. C. com., inculpaţii B.N., N.F. şi M.N. sunt obligaţi să plătească 2.244.335 lei preţul produselor cerealiere şi penalităţi de întârziere către partea civilă SC B., sucursala S. Brăila;
11) instanţa dispune ridicarea măsurilor asiguratorii luate în cauză;
12) inculpaţii condamnaţi sunt obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Instanţa motivează că inculpaţii nu au intenţionat să săvârşească faptele, pentru care au fost achitaţi de orice penalitate.
Împotriva acestei sentinţe, declară apel parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpaţii B.N., N.F. şi M.N.
Parchetul critică sentinţa, motivând că în mod eronat instanţa îi exonerează de răspundere pe inculpaţi pentru gravele fapte săvârşite.
La rândul lor, inculpaţii susţin că nu se justifică nici o măsură punitivă împotriva lor.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 660 din 15 decembrie 1999, admite apelurile, casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa penală nr. 307 din 2 octombrie 2000, condamnă pe inculpaţii:
1. M.N., la:
a) 14 ani de închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
b) 10 luni de închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
c) 3 ani şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
d) 2 ani de închisoare, pentru infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor societăţii, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată şi republicată, cu aplicarea art. 13 şi a art. 37 lit. a) C. pen.;
e) în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele patru pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită cu un an, urmând ca inculpatul M.N. să execute 15 ani de închisoare;
f) conform art. 39 alin. (2) C. pen., contopeşte pedeapsa de 15 ani de închisoare cu restul neexecutat, de 181 zile, din pedeapsa de un an de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 79 din 16 noiembrie 1995 a Tribunalului Ialomiţa, urmând ca inculpatul să execute 15 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
g) din durata pedepsei privative de libertate, aplicată inculpatului, a fost dedusă detenţia;
i) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul M.N. a fost achitat pentru infracţiunea de omisiune, cu ştiinţă, a înregistrării în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor, prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
2. B.N. la:
a) 12 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.;
b) 6 luni de închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.;
c) un an şi 10 luni de închisoare, pentru infracţiunea de folosire, cu rea-credinţă, a bunurilor societăţii, prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;
d) în baza art. 1 lit. a) şi art. 10 din Legea nr. 137/1997, instanţa constată că pedepsele de 6 luni şi de un an şi 10 luni de închisoare sunt graţiate în întregime şi condiţionat;
e) în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul B.N. a fost achitat pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.;
f) din durata pedepsei privative de libertate, aplicată inculpatului M.N., a fost dedusă detenţia preventivă a acestuia, de la 7 aprilie până la 5 iulie 1997;
3. N.F. la:
a) 10 luni de închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., pedeapsă graţiată, în întregime şi condiţionat, prin efectul art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 137/1997;
b) 11 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 71 din acelaşi cod;
c) din durata pedepsei privative a inculpatului s-a dedus detenţia preventivă a acestuia, de la 14 aprilie până la 5 iulie 1997;
4. D.A. şi M.M., la câte:
a) 10 luni de închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., pedepse graţiate, în întregime şi condiţionat, prin efectul art. 1 şi art. 10 din Legea nr. 137/1997;
b) 10 ani de închisoare şi 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea şi a art. 71 din acelaşi cod.
Inculpaţii sunt obligaţi, în solidar cu SC M. SA Turnu Măgurele (în ceea ce îi priveşte pe B.N., D.A. şi M.M.) şi cu SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa (în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.N. şi N.F.) să plătească SC C. Brăila suma de 13.215.210.507 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea porumbului nelivrat, dobândă penalităţi, TVA şi majorări.
Inculpatul M.N. a fost obligat, în solidar cu SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa, să plătească părţii civile D.G.F.P.C.S. Constanţa, suma de 354.151.466 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări şi TVA, aferente anului 1996 şi ianuarie - februarie 1997.
Actele, declarate false, au fost anulate.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa, asupra sumei de 5.000 dolari S.U.A., ridicată de la inculpatul M.N. şi asupra sumei de 21.550.000 lei, ridicată de la acelaşi inculpat.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Cererea de despăgubiri civile, formulată de SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa, a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa stabileşte că actul de învinuire reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător, având în vedere:
a) actele de constatare, întocmite de poliţie şi de garda financiară, la locul faptelor;
b) declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor din lucrări, care confirmă constatările poliţiei şi ale gărzii financiare;
c) actele falsificate de inculpaţi, în scopul săvârşirii înşelăciunii (certificate de depozit, pentru o cantitate de porumb inexistentă, facturi reprezentând prestări servicii în legătură cu respectiva „cantitate de porumb", buletine de recepţie a porumbului etc.);
d) concluziile experţilor contabili, chemaţi să verifice, la rândul lor, situaţia cantităţii de porumb în discuţie, concluzii care confirmă situaţia constatată de poliţie şi de garda financiară;
e) recunoaşterile inculpaţilor că, la data întocmirii actelor de livrare şi de plata porumbului, în cantitate de 3.000 tone, acest porumb nu exista în depozitul bazei SC M.;
f) recunoaşterea inculpatului M.N., că din banii însuşiţi, prin fraudă, de la S. Brăila, a dat, sute de milioane, numiţilor D.S., M.P., M.I. şi a folosit alte sute de milioane, pentru achiziţionarea unor autoturisme;
g) recunoaşterile inculpaţilor D.A. şi M.M., că au semnat buletine de recepţie şi de plată a porumbului inexistent, de conivenţă cu inculpatul B.N.
Inculpaţii au declarat apel, susţinând că, nelegal şi netemeinic, au fost condamnaţi, deşi ei nu se consideră vinovaţi.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 416/ A din 25 septembrie 2001, respinge, ca nefondate, apelurile şi îi obligă pe apelanţi la cheltuieli judiciare statului, cu motivarea, esenţială, că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi au dozat just pedepsele aplicate în cauză.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, reiterând susţinerile din apel.
Recursurile sunt nefondate.
Aşa cum, corect, reţine instanţa de apel, inculpaţii M.N., N.F., M.M. şi D.A. au fost ascultaţi în prezenţa apărătorilor lor, cu care prilej şi-au menţinut declaraţiile anterioare şi nu au cerut să se administreze alte probe.
La interogatoriu, inculpatul M.N. declară că este de acord ca partea civilă să fie despăgubită.
Deşi citat conform legii, inculpatul B.N. nu s-a prezentat la niciunul din termenele fixate în rejudecarea cauzei.
Conformându-se dispoziţiilor din Decizia de casare, tribunalul a administrat probele necesare soluţionării laturii civile a cauzei, sens în care a solicitat relaţii de la părţile civile, cu privire la prejudiciul suferit.
Inculpaţii nu au combătut concluziile expertizelor contabile efectuate în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a analizat (verificat) toate apărările inculpaţilor.
Deşi inculpatul B.N. a lipsit, nejustificat, instanţa i-a desemnat un apărător din oficiu, care a depus concluzii scrise, respectându-se, astfel, dispoziţiile art. 171 – art. 172 C. proc. pen.
Instanţa a desemnat un apărător din oficiu şi pentru inculpatul D.A.
Inculpatul M.M. a avut apărător ales.
În lipsa acestor inculpaţi, de la dezbateri, apărătorii lor au depus concluzii scrise.
În concluzie, instanţele au stabilit, legal şi temeinic, că:
a) faptele inculpatului B.N., pendinte al SC M. SA Turnu Măgurele, de a semna certificatul de depozit nr. 462 din 9 februarie 1997 care „atesta" că are, în stoc, cantitatea de 3.000 tone porumb boabe, pusă la dispoziţia sucursala S. Brăila, deşi această cantitate de porumb nu exista în depozit, contribuind, astfel, la prejudicierea sucursalei din Brăila, constituie infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (5) şi art. 290 C. pen.;
b) fapta aceluiaşi inculpat, de a-i determina, la 15 februarie 1997, pe şeful de bază D.A. şi pe directorul economic M.M., să semneze buletinul de recepţie şi plată nr. 146 din 15 februarie 1997, ce cuprindea date fictive, constituie instigare la fals, prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.;
c) fapta inculpatului B.N. de a folosi suma de 500.000.000 lei, primită, de la SC I.I.E. SRL, la 15 februarie 1997, în interes personal şi nu pentru achiziţionarea porumbului, constituie infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;
d) faptele inculpatului N.F., director economic (în fapt) la SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa, de a semna certificatul de depozit şi facturile, care atestau, fictiv, că s-a livrat cantitatea de 3.000 tone porumb la sucursala S. Brăila, contribuind, astfel, la prejudicierea societăţii din Brăila, constituie infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) şi art. 290 C. pen.;
e) faptele inculpatului M.N., asociat unic la SC I.I.E. SRL Ovidiu Constanţa, de a-l determina pe inculpatul N.F. să semneze certificatul de depozit şi facturile, prin care se „atesta" livrarea cantităţii de 3.000 tone porumb, la sucursala S. Brăila, de la care a încasat contravaloarea porumbului, constituie infracţiunile de înşelăciune şi instigare la fals, prevăzute de art. 215 alin. (3) şi (5) şi art. 25, raportat la art. 290 C. pen.;
f) fapta inculpatului M.N., asociat unic la SC I.I.E. Ovidiu Constanţa, de a nu dispune înregistrarea în evidenţa contabilă a mai multor facturi, în perioada anului 1996, cu scopul denaturării veniturilor, constituie infracţiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
g) fapta inculpatului M.N. de a omite, cu ştiinţă, înregistrarea în contabilitatea societăţii, în anul 1996, a tuturor veniturilor, lucru ce a condus la sustragerea de la plata sumei de 310.217.323 lei ce se cuvenea bugetului de stat, constituie infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994;
h) fapta inculpatului M.N. de a folosi o parte din suma primită de la sucursala S. Brăila, într-un scop contrar intereselor societăţii, constituie infracţiunea prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990;
i) faptele inculpaţilor D.A. şi M.M., şef de bază şi director economic la SC M. SA Turnu Măgurele, de a semna la 15 februarie 1997, buletinul de recepţie şi plată nr. 146, act fictiv, acesta fiind folosit pentru achitarea contravalorii cantităţii de 3.000 tone porumb boabe de către sucursala S. Brăila, constituie infracţiunea de fals, prevăzută de art. 290 C. pen.;
j) fapta inculpaţilor D.A. şi M.M. de a semna buletinul de recepţie şi plată nr. 146 din 15 februarie 1997, care a stat la baza plăţii de către S. Brăila, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.N., D.A., N.F., B.N. şi M.M. împotriva deciziei penale nr. 416/ A din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Constată că inculpatul M.N. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi D.A., N.F., B.N. şi M.M. să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat M.N. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 472/2005. Penal. Art.297 alin.1; Legea... → |
|---|
