ICCJ. Decizia nr. 4953/2005. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4953/2005
Dosar nr. 463/2005
Şedinţa publică din 6 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din şedinţa secretă din 15 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 191/2004, Curtea Militară de Apel Bucureşti, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare a judecătorilor Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti formulată de condamnatul R.O.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că motivele de recuzare invocate de petent, respectiv că Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nu a soluţionat dosarele care îl privesc pe acesta, nu constituie o dovadă din care să rezulte că judecătorii instanţei respective sunt interesaţi sub orice formă de cauzele respective.
S-a mai reţinut că nu există alte cauze de incompatibilitate prevăzute de art. 46 – art. 48 C. proc. pen., cu privire la judecătorii Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs condamnatul R.O.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.
În art. 361 alin. (2) C. proc. pen., se prevede că încheierile date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul.
În acelaşi sens se prevede şi în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Revenind la cauză, în raport de dispoziţiile legale citate, se constată că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei, legiuitorul neprevăzând că o astfel de încheiere poate fi atacată separat cu apel sau recurs [(alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., care prevedea că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare putea fi atacată separat cu recurs, a fost abrogat prin OUG nr. 55/2004 publicată în M. Of. din 1 iulie 2004)].
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, din care rezultă că împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare nu este prevăzută de lege o cale de atac separată, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul formulat de petentul R.O. va fi respins ca inadmisibil.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.O. împotriva încheierii din 15 decembrie 2004 a Curţii Militare de Apel, pronunţată în dosarul nr. 191/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei RON cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4910/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4956/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
