ICCJ. Decizia nr. 4910/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4910/2005
Dosar nr. 3532/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 346 din 9 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a fost condamnată inculpata S.M.C. la 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a condamnat pe aceeaşi inculpată la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatei şi a dedus prevenţia de la 4 august 2004, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 0,25 gr. heroină şi a constatat că a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul C.M. zis B. la 10 ani închisoare.
În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. şi art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară, interzicându-i drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, timpul deţinerii preventive de la 4 august 2004 la zi.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) şi art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpaţi a bunurilor după cum urmează:
- S.M.C., suma de 2.520.000 lei şi telefon mobil.
- C.M., suma de 2.220.000 lei, telefon mobil şi o pereche de pantaloni scurţi, precum şi suma de 110 Euro.
În baza art. 5 din Legea nr. 381/2004 a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre A.N.A.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de câte 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că atât inculpatul C.M. cât şi inculpata S.M.C. erau consumatori de droguri, iar pe la sfârşitul lunii iulie 2004, inculpata a început să comercializeze şi droguri, primind la schimb droguri pentru consumul propriu.
Astfel, cu câteva zile înainte de 4 august 2004, inculpatul C.M. a cumpărat circa 1 gram heroină de la o persoană zisă M. care locuieşte în zona Hala Traian, căreia i-a plătit un milion lei. Din această cantitate de un gram de heroină se porţionează circa 30 doze (doza având aproximativ 0,030 grame).
Inculpatul C.M. a dus drogurile cumpărate la adresa din str. Matei Voievod, unde inculpatul şi inculpata erau găzduiţi de puţin timp. Din cantitatea de 1 gram ambii inculpaţi s-au drogat, iar o parte a fost înmânată de inculpat pentru vânzare inculpatei.
În ziua de 4 august 2004, numita L.A.C. consumatoare de droguri a formulat un denunţ prin care arăta că în ultima vreme îşi procura drogurile de la inculpata S.M.C., care comercializa în zona magazinului G. din Colentina. Denunţătoarea a fost de acord să colaboreze cu organele judiciare participând la o livrare supravegheată.
Denunţătoarea având asupra ei 2.000.000 lei a contactat-o pe inculpata S.M.C., la telefon stabilind să se întâlnească în zona centrului comercial G. Aici era instalat dispozitivul de supraveghere a poliţiei iar denunţătoarea a intrat într-un imobil unde i-a înmânat inculpatei 1.800.000 lei înseraţi, primind în schimb 5 doze de heroină. După circa o oră denunţătoarea şi inculpata au ieşit din imobil, când au intervenit organele de poliţie. Asupra inculpatei a fost găsită o punguţă din plastic ce conţinea o doză şi suma de 4.520.000 lei din care şi cei 1.800.000 lei primiţi de la denunţătoare.
Fiindcă inculpata a declarat că heroina pe care o vânduse a primit-o de la inculpatul C.M., organele de poliţie s-au deplasat rapid la adresa din str. Matei Voievod unde locuia inculpatul C.M. Aici s-a efectuat o percheziţie în urma căreia s-a constatat că în bunurile personale ale inculpatului, o pereche de pantaloni scurţi, se afla o doză cu heroină.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, C.M. solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia, raportat la circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar S.M.C. susţinând că în speţă, acordându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., i se poate aplica o sancţiune sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 363 din 13 mai 2005, constatând fondată critica inculpatului apelant C.M., în ce priveşte reducerea pedepsei a admis apelul declarat de acesta, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi rejudecând în fond:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut starea de arest a apelanţilor inculpaţi şi a dedus prevenţia acestora de la 4 august 2004 la zi.
A mai dispus obligarea apelantei S.M. la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
A mai hotărât rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de inculpatul C.M.
Fiind nemulţumiţi de soluţia pronunţată, în termen legal au declarat recurs ambii inculpaţi criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, redozarea pedepselor prin acordarea unei mai largi eficienţe, circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea lor şi deci reducerea pedepselor aplicate sub limitele deja stabilite.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanţa de control judiciar a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C.M., atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că, anterior datei de 4 august 2004, inculpatul a cumpărat de la o persoană zisă M. o cantitate de 1 gr. heroină contra sumei de un milion lei, în condiţiile în care o doză obişnuită are în jur de 0,030 – 0,040 gr., iar din declaraţiile inculpatei şi ale martorei S.M.N. a rezultat faptul că ambii inculpaţi au porţionat dozele (preparându-le şi punându-le în celofan), având o înţelegere prealabilă, în sensul că în schimbul a 10 doze vândute, inculpata urma să primească două, lucru credibil atâta vreme cât inculpata a vândut 5 doze păstrând una.
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea faptelor deduse judecăţii, nu se constată temeinicia pentru a se da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante legale reţinute în favoarea acestora, instanţele anterioare individualizând în mod corect cuantumul pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor nefiind apt a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei, în contextul în care au fost săvârşite infracţiunile, cât şi a numărului sporit al acestui tip de infracţiune în ultima perioadă de timp.
Infracţiunile deduse judecăţii prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, sănătatea omului.
Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancţiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar şi de scopul general urmărit de societate şi, în consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă, nu ar face decât să încurajeze, la modul general comportamentul antisocial şi să ridice nivelul insecurităţii personale.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 363 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2004 la 5 septembrie 2005.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 363 din 13 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2004 la 5 septembrie 2005.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4893/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4953/2005. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
