ICCJ. Decizia nr. 4967/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4967/2005
Dosar nr. 4301/2005
Şedinţa publică din 7 septembrie 2005
Asupra recursului pe rol de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15/ S din 22 martie 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul M.C., la 15 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, inculpatul M.C., începând de la vârsta de 14 ani a lucrat la diferite persoane din mai multe localităţi ale judeţului Covasna, ca îngrijitor de animale având pe lângă un venit bănesc, masă şi cazare de către proprietari.
Pentru prima dată a fost angajat la victima I.L., văduvă, din satul Diţa Seacă, judeţul Covasna, la acea vreme în vârstă de 56 ani, care se gospodărea singură, ocupându-se de agricultură, inculpatul locuind în casa victimei şi chiar dormea în aceeaşi încăpere cu aceasta.
Însă, după câteva săptămâni, inculpatul a plecat să-şi viziteze părinţii, după care nu s-a mai întors la victimă, dar a continuat să lucreze tot ca îngrijitor de animale.
În luna iulie 2004, inculpatul a revenit în satul Diţa Seacă, unde a fost angajat lângă animalele martorului S.F., dar pe care l-a părăsit după două luni, fără să-şi ridice banii ce îi reveneau pentru ultimele zile lucrate, în sumă de 400.000 lei.
La data de 10 octombrie 2004, inculpatul s-a întors în satul Diţa Seacă pentru a-şi lua banii de la S.F. care i-a dat numai 100.000 lei, promiţându-i că-i va plăti restul în zilele următoare.
În aceiaşi zi, inculpatul s-a întâlnit cu C.G., crescător de animale, pe care-l cunoştea din anul 2000 şi care l-a angajat, asigurându-i masa şi cazarea.
La data de 14 noiembrie 2004, după terminarea treburilor la animale, inculpatul împreună cu fiul gazdei C.V.F. au consumat cate 2 beri, apoi au plecat la discotecă. Cei doi au consumat bere în mai multe baruri, consumaţia fiind plătită de C.V.F.
În jurul orelor 23,00, inculpatului i-a căzut o sticlă din mană pe care a achitat-o din ultimii bani ce i-a avut, după care, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice s-a gândit să facă rost de bani de la victima I.L., despre care ştia că locuia singură.
În acest scop, inculpatul a părăsit localul neobservat şi s-a deplasat pană la imobilul victimei. A escaladat poarta încuiată şi înarmat cu un briceag cu lama deschisă s-a îndreptat spre bucătăria de vară, unde a presupus că se află victima.
Alertată de lătratul câinilor, victima a ieşit în curte şi s-a întâlnit cu inculpatul pe care nu l-a cunoscut. Imediat acesta a început să-i aplice lovituri în zona capului, cu lama deschisă a briceagului.
Victima a strigat, cerând ajutor, situaţie în care inculpatul a sărit gardul şi a fugit. Ulterior, aceasta a ieşit din casă şi prin grădinile din spatele locuinţei sale s-a deplasat la cel mai apropiat imobil aparţinând soţilor, martorii N.D. şi N.M., pentru a le cere ajutor.
Martorii au anunţat pe fiul victimei prin telefon, acesta a venit şi a transportat-o la spital, dar pe drum victima a decedat.
În concluziile raportului medico-legal s-a reţinut că moartea victimei I.L. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, urmare a plăgilor înjunghiate, leziuni ce s-au produs prin lovire cu un obiect înţepător.
Împotriva hotărârii, de mai sus, au declarat apel parchetul care a cerut majorarea pedepsei şi inculpatul care a cerut reducerea ei.
Prin Decizia penală nr. 211/ AP din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de parchet şi inculpat, a desfiinţat sentinţa cu privire la individualizarea pedepsei şi conţinutul pedepsei complementare şi rejudecând în aceste limite cauza, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen., de la 15 ani închisoare la 20 ani închisoare şi a înlăturat din cuantumul pedepsei complimentare şi accesorii prevederile art. 64 lit. d) C. pen.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că circumstanţele reale ale faptei nu justifică aplicarea unei pedepse la limita minimă legală, după cum nici aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. d) C. pen., potrivit practicii C.E.D.O.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs doar inculpatul care le-a criticat numai în ce priveşte pedeapsa aplicată solicitând reducerea ei.
Critica va fi examinată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă recursul nefondat pentru cele ce urmează.
Instanţa de apel, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciind în deopotrivă măsură pericolul social deosebit al faptei comise cat şi datele de caracterizează persoana autorului, a stabilit o pedeapsă legală şi temeinică, aptă să realizeze cerinţele art. 52 C. pen.
Recurentul inculpat a comis un omor deosebit de grav, pătrunzând fără drept în locuinţa victimei, o femeie în vârstă care locuia singură, în scopul de a o jefui, dar fiind surprins de aceasta a lovit-o de mai multe ori, cu lama unui briceag, în zona capului. La scurt timp victima a decedat.
În aceste condiţii inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 20 de ani închisoare, ce se cuprinde în limitele legale cuprinse între 15 şi 20 ani.
În raport de circumstanţele în care s-a comis fapta cât şi de persoana făptuitorului nu se constată motive care să justifice coborârea pedepsei la limita minimă legală, sau sub această limită, chiar dacă recurentul inculpat a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Pentru aceste considerente critica este nefondată şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va computa din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 211 din 22 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la15 noiembrie 2004 la 7 septembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei noi (400.000 lei vechi), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4955/2005. Penal. Recuzare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5044/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
