ICCJ. Decizia nr. 4867/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4867/2005
Dosar nr. 4677/2005
Şedinţa publică din 2 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 706 din 30 mai 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia penală, a condamnat pe fiecare din inculpatele:
1. - R.F.,
2. - P.F. la pedepsele de:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii unice de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţia art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))] şi,
- 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii unice de deţinere fără drept pentru consum propriu de droguri de mare risc, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţia art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea continuată prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicaţia art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP))], dispunându-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., să execute pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pedeapsă complementară).
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută arestarea preventivă în cauză a celor două inculpate computându-se pedepsele aplicate acestora perioada executată, în modalitatea arătată anterior, cu începere de la 11 noiembrie 2004 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate în urma ridicării de la inculpata R.F. 10 comprimate de Midazolan şi 21 comprimate de carabamazepină, constatându-se consumarea în procesul analizelor de laborator a cantităţii de 0,29 gr. de heroină. De asemenea, potrivit art. 17 alin. (2) din aceiaşi lege, au fost restituite, nefiind făcută dovada provenienţei acestora din vânzarea în vigoare, sumele de 1.890.000 lei, ridicată de la inculpata P.F., şi respectiv 7.670.000 lei, ridicate de la inculpata R.F. (depuse la C.E.C. conform recipisei în consemnare nr. 423081/04/406/000502).
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele la 3.500.000 lei fiecare cheltuieli judiciare statului, din care câte 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu avansat în fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatele R.F. şi P.F., împreună, au achiziţionat la data de 11 noiembrie 2004, de la o persoană română neidentificată 8 doze heroină, din care 6 doze au fost revândute denunţătorului M.C. cu suma de 2.500.000 lei păstrând 2 doze pentru consum propriu.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere şi semnificative de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor în conformitate cu dispoziţiile art. 76 lit. d) C. pen., sub minimul legal special prevăzut de lege, recunoaşterea sinceră a faptelor comise pe tot parcursul procesului penal de către inculpate.
Apelurile declarate de inculpate, vizând reducerea pedepselor apreciate a fi excesive în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 559/ A din 12 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, cu consecinţa obligării acestora la câte 120 lei fiecare cheltuieli judiciare statului.
Prin recursurile de faţă, în termen, inculpatele reiterează critica de netemeinicie din apel circumscrisă cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Criticile nu sunt întemeiate.
Limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminate sunt de la 10 ani la 20 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 2 ani la 5 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceiaşi lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi art. 74 lit. c) C. pen., la individualizarea pedepselor s-au reţinut circumstanţe atenuante, comportarea sinceră pe parcursul procesului penal, lipsa de antecedente penale, cu consecinţa coborârii acestora potrivit art. 76 lit. c) C. pen., sub limitele legale de 10 ani închisoare până la 6 ani închisoare, şi respectiv 2 ani închisoare, până la 9 luni închisoare (pedeapsa rezultantă, fără spor de concurs, fiind stabilită la 6 ani închisoare).
Datele pozitive ce concretizează persoana inculpatelor alături de pericolul social concret ridicat al infracţiunilor comise de acestea au fost judicios evaluate de instanţele anterioare şi se regăsesc ca atare în pedepsele de bază, şi cea rezultantă, aplicate în cauză.
Pentru cele ce preced individualizarea pedepselor, în speţă, este în deplin concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar recursurile declarate de inculpate se vor respinge ca nefondate potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate ambelor inculpate perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 11 noiembrie 2004 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligate inculpatele recurente la 160 lei RON cheltuieli judiciare statului, în care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu avansat în fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele P.F. şi R.F. împotriva deciziei penale nr. 559/ A din 12 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 11 noiembrie 2004, la zi, pentru ambele inculpate.
Obligă pe recurente la plata sumei de câte 160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4806/2005. Penal. Art. 20 rap. la art. 174 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 4917/2005. Penal. Art. 242 Cod Penal. Recurs → |
|---|
