ICCJ. Decizia nr. 4917/2005. Penal. Art. 242 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4917/2005
Dosar nr. 2068/2005
Şedinţa publică din 5 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 575 din 6 octombrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 2264 din 6 octombrie 2004 al Tribunalului Satu-Mare, în baza art. 25 C. pen., raportat la art. 242 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la sustragere sau distrugere de înscrisuri, la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 11 aprilie 2002 la 15 aprilie 2002.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen., i-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 242 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.R., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata prevăzută de art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., i-au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat graţierea în întregime a pedepselor aplicate învederându-le inculpaţilor consecinţele săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare al graţierii condiţionate.
În baza art. 118 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.M.G. a două boxe Pionier aflate la camera de corpuri delicte a I.P.J. Satu-Mare, a sumei de 6.600.000 lei şi a 18 litri de ţuică.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în noaptea de 23 martie 2004, B.P.R. din cadrul Poliţiei municipiului Satu-Mare a efectuat o acţiune în trafic pentru depistarea conducătorilor auto care conduc autovehicule în municipiu, sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceste împrejurări i s-a ridicat permisul de conducere, în vederea suspendării, numitului C.I., care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, eliberându-i-se dovada seria N nr. 0849206.
La un interval scurt de timp martorul C.I. a luat legătura cu martorul V.P., solicitându-i să intervină la plt. maj. P.E. pentru a-i restitui permisul. A doua zi martorul a luat legătura, prin intermediul unui alt coleg, cu inculpatul C.M.G. iar acesta din urmă l-a contactat pe inculpatul T.I.R., subofiţer în cadrul B.P.R., solicitându-i să scoată de la B.P.R. permisul de conducere ridicat de la C.I.
Fiind de serviciu, în data de 24 martie 2002, inculpatul T.I.R. s-a deplasat la sediul Poliţiei Satu-Mare, la camera 8, unde funcţiona B.P.R. Folosind o verigă metalică a deschis dulapul din lemn unde se aflau permisele de conducere auto ridicate, procesele-verbale de sancţionare contravenţională luând astfel permisul de conducere auto aparţinând lui C.I., precum şi procesul verbal de sancţionare contravenţională şi raportul de activitate întocmit de plt. maj. P.E.
În 25 martie 2002, inculpatul C.M.G. s-a întâlnit la domiciliul său cu martorul C.I. ocazie cu care acesta i-a dat inculpatului suma de 6.600.000 lei, două boxe audio pentru autoturism marca Pionier şi 19 litri de ţuică, urmând să intre a doua zi în posesia permisului de conducere auto.
La 26 martie 2002, inculpatul C.M.G. a luat legătura cu martorul C.I., deplasându-se împreună la locuinţa inculpatului T.I.R. În imobil a intrat inculpatul C.M., iar după 5 minute a părăsit locuinţa însoţit fiind de inculpatul T.I.R.
După ce s-a urcat în autoturism, inculpatul C.M. i-a predat lui C.I., permisul de conducere auto.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpaţii T.I.R. şi C.M.G.
Inculpaţii au solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 40/A/2005 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. 5018/P/2004, a respins, ca nefondate, ambele apeluri, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul T.I.R. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
În motivarea recursului, inculpatul a susţinut că instanţele au comis o eroare gravă de fapt, împrejurare ce a condus la greşita sa condamnare.
Pe cale de consecinţă, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri şi achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţele au reţinut în mod corect starea de fapt, stabilind vinovăţia inculpatului T.I.R., pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa rezultă, fără dubiu, din probele administrate în faza de urmărire penală, precum şi direct, nemijlocit de către instanţa de judecată în cursul cercetării judecătoreşti.
Potrivit datelor comunicate de Poliţia municipiului Satu-Mare rezultă că, în data de 24 martie 2002, inculpatul T.I.R. a fost de serviciu, între orele 8,00 - 20,00, împreună cu martorul D.I., fiind organizată o acţiune de depistare a conducătorilor auto care conduceau autovehicule sub influenţa băuturilor alcoolice.
În aceste împrejurări a fost depistat martorul C.I., fiindu-i ridicat permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule.
Potrivit declaraţiilor martorilor P.E. şi O.V., permisul de conducere ridicat de la martorul C.I., raportul şi permisul de conducere au fost introduse într-un dulap aflat în biroul agenţilor de circulaţie de unde urmau să fie ridicate în 25 martie 2002 de către plt. S.N. în vederea contabilizării.
În vederea recuperării permisului, martorul C.I. a luat iniţial legătura cu martorul V.P.R. şi mai apoi cu B.Şt. căruia i-a solicitat ajutorul.
Din declaraţiile martorului B.Şt., rezultă că, în dimineaţa zilei de 24 martie 2002, a luat legătura cu inculpatul C.M. căruia i-a înmânat şi dovada seria N nr. 0849206.
Inculpatul C.M. recunoaşte că l-a contactat telefonic în aceeaşi zi, pe inculpatul T.I., subofiţer în cadrul B.P.R., solicitându-i ajutorul pentru recuperarea permisului ridicat martorului C.I.
Acelaşi inculpat arată că împreună cu martorul C.I. s-au deplasat la locuinţa inculpatului T.I.R. de unde şi-a recuperat permisul de conducere.
Relevante sunt, totodată şi convorbirile telefonice înregistrate pe telefoanele celor doi inculpaţi, precum şi împrejurarea că permisul de conducere a fost predat martorului C.I. la domiciliul inculpatului T.I.R.
Cât priveşte sistemul de închidere al uşii dulăpiorului unde se aflau rapoartele şi permisele de conducere ridicate, în cursul cercetărilor s-a dispus efectuarea unui experiment judiciar, constatându-se că există o distanţă care se creează între uşă şi corpul mobilierului, fiind posibilă sustragerea de acte din acesta.
În atare condiţii, se constată că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului T.I.R., iar instanţele procedând la interpretarea corectă a acestora.
De asemenea, instanţele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acesteia, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.R. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.R. împotriva deciziei penale nr. 40/ A din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4867/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4948/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
