ICCJ. Decizia nr. 4979/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 38 din 16 februarie 2005, Tribunalul Mureș a condamnat-o pe inculpata C.D., în baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Inculpata a fost obligată să restituie către O.I. și L.A. sumele de câte 1.000.000 lei și s-a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 3.400.000 lei, în baza art. 254 alin. (3) C. pen.
Inculpata a mai fost obligată la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că inculpata C.D., agent șef de poliție în cadrul S.E.I.P. - Mureș, Biroul Pașapoarte, avea ca atribuții administrarea sistemului de emitere informatizată a pașapoartelor, calitate în care îi reveneau ca sarcini implementarea datelor din cererile aprobate, atribuirea seriilor pașapoartelor, tipărirea foilor informatizate pentru cererile prelucrate, lipirea pozelor și completarea datelor cu semnalmentele și domiciliul, laminarea pașapoartelor, predarea acestora la ghișeu și altele.
La sfârșitul anului 2002, unii locuitori din comuna Mica, județul Mureș, aflând că pot să lucreze temporar în Slovenia, au făcut demersuri pentru obținerea pașapoartelor, scop în care au luat legătura cu inculpatul L.A., condamnat și el în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., care avea relații la Biroul Pașapoarte.
Acesta, prevalându-se de relațiile sale, a solicitat de la martorii B.A., B.A., H.E. și H.M. câte 450.000 lei, de la L.A. 1.000.000 lei și de la L.A. suma de 200.000 lei și un casetofon uzat.
Din aceste sume, la data de 7 ianuarie 2003, inculpatul L.A. a cumpărat bunuri în valoare de 2.200.000 lei, respectiv cafea, sprayuri, ciocolată, șampon și țigări, pe care le-a pus într-o plasă și intrând în biroul inculpatei C.D., le-a lăsat acesteia.
Ieșind din biroul inculpatei, L.A. le-a confirmat celor care i-au dat banii că în 3 zile vor putea obține pașapoartele.
Asistând la aceste demersuri și discuții, martorul M.A. s-a hotărât să obțină, în aceleași condiții, un pașaport pentru fiica sa M.A., astfel că a intrat în biroul inculpatei C.D. căreia i-a înaintat buletinul de identitate al fiicei, în care a introdus suma de 300.000 lei.
Și acest martor, ieșind din birou, le-a confirmat celor prezenți că a rezolvat în condițiile arătate.
La rugămintea consătenilor M.A. a reintrat în biroul inculpatei și i-a înmânat alte buletine de identitate, fiecare cu câte 300.000 lei, primite de la martorii Z.I., Z.F., O.D. și O.G.
După același model au procedat și martorii O.I. și M.C.I., primul înmânându-i inculpatei 3 buletine de identitate și suma de 1.000.000 lei, iar cel de-al doilea bunuri în valoare de 800.000 lei. în ziua următoare însă inculpata C.D. i-a restituit martorului M.C. bunurile, fiind nemulțumită de faptul că trusa de cosmetice, aflată printre aceste bunuri, într-o plasă, era în parte folosită.
în toate cazurile inculpata a asigurat confecționarea și remiterea pașapoartelor într-un interval de 2-3 zile.
împotriva acestei hotărâri inculpata a declarat apel, solicitând, pe rând, achitarea sub motivarea lipsei de probe care să-i dovedească vinovăția, declarațiile inculpatului L.A. fiind singulare, apoi schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen., și în cele din urmă, aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 43 din 25 martie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins, ca nefondat, apelul inculpatei, constatând că vinovăția acesteia este temeinic stabilită pe bază de probe care se coroborează, că încadrarea juridică este legală, iar pedeapsa corect individualizată.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpată, criticând-o prin reiterarea motivelor din precedenta cale de atac, respectiv eroarea gravă de fapt constând în reținerea existenței faptei și a vinovăției sale deși probele nu le susțin, greșita încadrare juridică, fapta realizând în opinia inculpatei, conținutul infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., și greșita individualizare a pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.
Verificând hotărârea criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatei C.D. este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
La stabilirea situației de fapt au fost avute în vedere mijloacele de probă, administrate legal, atât în cursul urmăririi penale cât și în cel al judecății, fiind concret indicate prin considerentele hotărârii instanței de fond.
A existat preocupare și s-a reușit lămurirea cauzei sub toate aspectele, inclusiv al împrejurărilor care au înlesnit săvârșirea infracțiunilor.
Este, astfel, pe deplin stabilit că în cauză, premergător contactării inculpatei C.D., a fost pus în funcțiune sistemul de relații care să capteze bunăvoința inculpatei, implicându-se în filieră sora șefului Biroului Pașapoarte - Mureș.
Sub o astfel de protecție inculpata C.D. a acceptat inițial ofertele traficantului de influență L.A. și mai apoi, succesiv, ale denunțătorilor M.A., O.I. și M.C.I.
Pentru stabilirea adevărului organele judiciare au folosit mijloacele de probă care, obiectiv, la data sesizării, puteau fi administrate și acestea au fost, alături și în conexiune cu înscrisurile relevante solicitate de la S.E.I.P. - Mureș, denunțurile beneficiarilor de pașapoarte, declarațiile acestora și procesele verbale de confruntare.
Denunțătorii, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale motivat de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 255 alin. (3) C. pen., au fost ascultați legal ca martori, fiind persoane dintre cele prevăzute de art. 78 C. proc. pen.
Declarațiile acestora se coroborează între ele, nuanțe, și cu cele ale inculpatului L.A., toate confirmând practica inculpatei, pentru solicitanții de pașapoarte din comuna Mica, jud. Mureș în favoarea cărora a intervenit sora șefului Biroului Pașapoarte - Mureș, de a le primi în alt mod decât prin ghișeu documentele, împreună cu sume de bani și alte bunuri și de a le elibera, în regim de urgență neoficializat, după 2-3 zile, pașapoartele.
Situația de fapt a fost, astfel, corect stabilită și temeinic dovedită, neexistând nici o îndoială în privința vinovăției inculpatei.
încadrarea juridică este, de asemenea, legală.
Atâta timp cât inculpata avea atribuții de serviciu în legătură cu confecționarea și eliberarea pașapoartelor, primirea unor sume de bani și alte bunuri pentru îndeplinirea acestor sarcini de serviciu realizează conținutul infracțiunii de luare de mită.
Este lipsit de importanță faptul că, în raport de metodologia de eliberare a pașapoartelor, și alte persoane aveau sarcini, cum ar fi primirea la ghișeu a cererilor, fiind suficient, așa cum s-a arătat, ca inculpata să fi avut în competență o parte dintre atribuțiile legate de eliberarea acestor documente.
Față de aceste considerații, se constată că nu este întemeiată nici critica referitoare la încadrarea juridică reținută de instanță.
Este, însă, întemeiată critica privind individualizarea pedepsei sub aspectul modalității de executare.
Curtea constată că în raport de modalitatea săvârșirii faptelor, urmările reduse în planul valorilor sociale ocrotite, conduita anterioară pozitivă a inculpatei și starea sănătății acesteia, încadrată în gradul II de invaliditate pentru multiple afecțiuni, printre care cardiopatie cronică ischemică, hipertensiune și hipotiroidie, scopul pedepsei, așa cum a fost proporționalizată, poate fi atins și fără executarea acesteia, fiind întrunite condițiile de aplicare a suspendării condiționate, prevăzute de art. 81 C. pen.
Față de cele ce au precedat, s-a admis recursul inculpatei, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe termenul de încercare de 4 ani, calculat conform dispozițiilor art. 82 C. pen., s-a pus în vedere inculpatei consecințele prevăzute de art. 83 C. pen., în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4980/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4978/2005. Penal → |
|---|
