ICCJ. Decizia nr. 5042/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5042/2005
Dosar nr. 5244/2005
Şedinţa publică din 8 septembrie 2005
deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A.E.O., constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 23 august 2005, în dosarul nr. 2235/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a menţinut starea de arest a inculpatului A.E.O.
La 1 septembrie 2005, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul A.E.O., cauza fiind ulterior înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu numărul de dosar 5244/2005.
Recursul nu a fost motivat în scris însă cu ocazia dezbaterilor desfăşurate în şedinţa publică, de la 8 septembrie 2005, apărătorul recurentului a solicitat revocarea măsurii arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului deoarece nu mai subzistă condiţiile care să justifice privarea acestuia de libertate.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea are în vedere că încheierea atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă investită cu judecarea apelurilor declarate atât de inculpat cât şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 644 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la 19 mai 2005, în dosarul nr. 6179/2004.
Se reţine, de asemenea, că prin sentinţa amintită A.E.O. a fost condamnat, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 comisă în condiţiile art. 41 alin. (2) şi ale art. 37 lit. a) C. pen., dispunându-se totodată revocarea suspendării condiţionate pentru o altă pedeapsă anterioară de un an închisoare, împrejurări în raport cu care inculpatul ar avea de executat în total 11 ani de închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dedus din respectiva pedeapsă perioada cuprinsă între 12 octombrie 2004 şi data pronunţării în care inculpatul s-a aflat în stare de arest, stare care a fost menţinută.
Aceste aspecte au fost în mod legitim avute în vedere de către instanţa de apel care a reţinut de asemenea că pentru buna soluţionare a cauzei în cursul judecării apelurilor se impune menţinerea stării de arest a inculpatului.
Curtea are în vedere totodată că această verificare a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive îşi găseşte deplin suport legal în prevederile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
În raport cu toate aceste împrejurări, Curtea reţine că în cauză nu îşi găsesc incidenţa nici una dintre prevederile art. 3859 C. proc. pen., care definesc cazurile în care se poate face recurs împotriva unor hotărâri judecătoreşti penale.
Aşa fiind, urmează a se face aplicarea art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de soluţionarea acestui recurs, cu menţiunea că onorariul pentru avocatul desemnat ca apărător din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.E.O. împotriva încheierii din 23 august 2005 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 2235/2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 80 lei (800 000 lei vechi), cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200 000 lei vechi) reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5038/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5053/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
