ICCJ. Decizia nr. 5066/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rezoluția din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, dată în dosarul nr. 38/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva magistratului judecător V.S., de la Judecătoria Strehaia, pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, în vederea efectuării de cercetări față de A.E. și C.G., pentru infracțiunile de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), și fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), față de B.P., V.D., B.I. și V.P., pentru infracțiunile de complicitate la fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 26, raportat la art. 289 și la art. 291 C. pen.
în motivarea rezoluției s-a reținut că în urma actelor premergătoare efectuate, nu rezultă că magistratul judecător V.S. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), el a soluționat cauza, în raport de probele administrate a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materie, potrivit convingerii sale.
împotriva acestei rezoluții, petentul R.L. a formulat plângere la instanță învederând că, în mod greșit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător V.S., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deși existau probe în acest sens, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, pentru infracțiunea prevăzută’ de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin sentința penală nr. 58 din 23 iunie 2005, a respins plângerea formulată de R.L. împotriva rezoluției din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secția de urmărire penală, pronunțată în dosar nr. 38/P/2005 și a obligat pe petent, la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, în fapt, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, R.L. a sesizat săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și complicitate la fals de către magistratul judecător V.S., de la Judecătoria Strehaia, a infracțiunilor de fals, înșelăciune, uz de fals și altele de către A.E., C.G., B.P.V.D., V.I. și B.I., cu referire la dosarul nr. 1542/2002 al Judecătoriei Craiova.
Efectuându-se acte premergătoare, s-a stabilit că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia, județul Mehedinți, sub nr. 1542/2002 R.L., în calitate de moștenitor al părinților săi decedați R.G. și R.M., a chemat în judecată pe V.D., B.I., V.I., pentru ridicarea uzucapiunii și anularea titlurilor de proprietate provizorii nr. 62 și 64 eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pârâților V.I. și B.I., referitoare la o suprafață de 1 ha. Teren care ar fi aparținut părinților săi, dar care a fost atribuit pârâților în baza unor înscrisuri oficiale întocmite în fals de către funcționarii Primăriei Stângăceaua.
Cauza a fost judecată de către magistratul judecător V.S., care prin sentința civilă nr. 1311 din 5 iulie 2002, a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că viciile de formă a celor două titluri de proprietate la care se referă, reclamantul, nu se regăsesc între cauzele de nulitate absolută prevăzute de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Hotărârea pronunțată în cauză a rămas definitivă și irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului și recursului declarat de R.L., în dosarele nr. 7304/2002 al Tribunalului Mehedinți și dosarul nr. 1772/2003 al Curții de Apel Craiova.
Cât privește modul de stabilire a taxei judiciare de către același magistrat judecător au fost avute în vedere dispozițiile G.H. nr. 752/1999.
S-a apreciat că în cauza judecată magistratul judecător V.S., a interpretat corect probele administrate, în suport de dispozițiile legale și potrivit convingerii sale, reprezentând indicii de săvârșire a infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
în raport de considerentele de mai sus, în mod corect procurorul a dispus față de magistratul judecător V.S. neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar plângerea formulată de petentul R.L., urmează să fie respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
împotriva acestei din urmă sentințe, în termen legal s-a declarat recurs de către petent criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece instanța ar fi trebuit să desființeze rezoluția din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și să dispună începerea urmăririi penale împotriva numitului R.L., trimițându-l în judecată pentru faptele sale, astfel încât, să fie obligat să-l despăgubească material și moral pe petiționar.
în recurs, s-a mai susținut că instanța ar fi trebuit să dispună anularea titlului de proprietate nedatat, titularului V.P., transcris în fals de A.E. și titlurile de proprietate, titulari V.P. și B.V.I., eliberate ilegal, cu ajutorul actului transcris în fals.
Recursul este nefondat.
Contrar susținerilor recurentului R.L. în dosare nu sunt dovezi că magistratul V.S., ar fi comis vreo infracțiune, care să-i atragă răspunderea penală și despăgubirea civilă, față de petiționar. în această situație, în mod judicios, acesta nu a format subiectul urmăririi penale, neîncepându-se împotriva sa, urmărirea penală, soluție legală și temeinică, corect menținută de Curtea de Apel Timișoara, prin hotărârea atacată.
Magistrații judecători sau procurori, nu pot fi trimiși în judecată, pentru hotărârile pronunțate atâta timp cât nu se face dovada că au lucrat cu rea credință ori neglijență gravă.
Așa fiind, cum pe cale de consecință, nu se pune problema nici a anulării unor titluri juridice de proprietate, emise pe baza legislației civile, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel hotărârea atacată.
în ceea ce privește recurentul R.D. este de observat că demersul său nu poate fi luat în seamă, atâta timp, cât n-a fost parte în dosarul nr. 579/P/2005, prezentându-se doar, la termenul din 2 iunie 2005, ca frate al petentului R.L., pentru a cere constituirea de parte civilă, cererea neavenită, în faza în care se afla procesul, încât, recursul său va fi privit, ca inadmisibil, și respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
S-a văzut și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5068/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5062/2005. Penal → |
|---|
