ICCJ. Decizia nr. 5093/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 173/ S din 11 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost condamnat inculpatul L.N., la 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și a arestării preventive începând cu data de 14 septembrie 2004 la zi.
Instanța a constatat că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile G.I. suma de 250.000.000 lei, din care 50.000.000 lei reprezintă despăgubiri civile, iar 200.000.000 lei daune morale.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile C.A.S.J. Brașov suma de 10.443.931 lei reprezentând despăgubiri civile, iar statului suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prima instanță a reținut că, la data de 12 septembrie 2004, inculpatul L.N. împreună cu soția sa L.C.A., martorii M.D., M.C., cumnații făptuitorului și copii minori ai celor două familii, s-au deplasat cu un autoturism, împrumutat de la martorul L.V., de la domiciliul lor din Făgăraș spre comuna Olteț, unde urmau să restituie autovehicolul. Ajuns în comuna Olteț, M.C. s-a deplasat la domiciliul proprietarului autoturismului, iar celelalte trei persoane și copiii au intrat în barul R. din localitate, unde au ocupat o masă situată în a doua încăpere a localului.
Instanța de fond a mai constatat că în prima încăpere se afla un grup de tineri din care făcea parte și victima G.G.M., care consumau băuturi alcoolice. în bar nu funcționa sistemul de iluminat electric, localul aflându-se în semiobscuritate întrucât începuse să se întunece.
Astfel, cum rezultă din declarațiile martorelor L.C. și M.D., deoarece una din persoanele de la masa victimei a făcut o remarcă nepotrivită la adresa soției inculpatului, iar tinerii din bar foloseau un limbaj nepotrivit cu prezența minorilor, familia L. a părăsit localul, iar făptuitorul a rămas în fața acestuia să-l aștepte pe M.C.
La scurt timp s-a întors cumnatul inculpatului M.C., însoțit de martorul L.V., care au intrat în bar să cumpere băuturi alcoolice însoțiți de făptuitor care s-a înarmat cu o țeavă metalică lungă de 75 cm și cu un diametru de 4 cm pe care a luat-o din curtea localului.
Potrivit declarațiilor inculpatului, atunci când a trecut pe lângă masa tinerilor cu care a avut schimbul de cuvinte, victima a încercat să se ridice de pe scaun, gest pe care l-a interpretat ca pe o amenințare și l-a lovit cu putere la cap cu țeava pe care o avea în mână, G.G.M. a căzut la pământ, și-a pierdut cunoștiința și a intrat în stare de comă profundă.
Victima a fost transportată la Spitalul Municipal Făgăraș și ulterior la Spitalul Clinic de Urgență Brașov unde a fost operat, dar la data de 21 septembrie 2004 a decedat.
Din raportul de constatare medico-legal nr. 337/ AUT din 23 septembrie 2004 efectuat de S.M.L. Brașov, rezultă că moartea lui G.G.M., în vârstă de 21 ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecutivă unui traumatism cranio-cerebral de boltă iradiată la bază, operat și complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile traumatice cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu corp dur, iar între acestea și deces există legătură de cauzalitate.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 147/ A din 11 mai 2005, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește pedeapsa accesorie și a înlăturat din conținutul acesteia interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen., respectiv drepturile părintești, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și 171 C. proc. pen. și a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de atitudinea victimei G.G.M. atunci când a comis fapta și a cerut să i se reducă pedeapsa aplicată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Probele administrate în cauză confirmă faptul că în seara zilei de 12 septembrie 2004 într-un bar din satul Olteț, jud. Brașov, inculpatul L.N. i-a aplicat victimei G.G.M., cu mare intensitate, o lovitură cu o țeavă, în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral care a condus la decesul acestuia.
Nereținerea de către instanțe a circumstanței atenuante a provocării este corectă deoarece în cazul unei reacții târzii, nespontane din partea inculpatului, la atitudinea injurioasă a victimei la adresa soției lui nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.
Comportarea victimei G.G.M. care a făcut o remarcă nepotrivită, iar ceilalți tineri de la masa lui au avut un limbaj necorespunzător, astfel cum au declarat martorele M.D. și L.C., pentru moment, a putut produce inculpatului o stare de surescitare care nu are însă semnificația unui act de provocare, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nu era de natură să creeze acestuia o stare efectivă care să reducă posibilitățile lui de autocontrol și să explice reacția extrem de violentă care a avut loc mai târziu.
împrejurarea că inculpatul, după un anumit interval de timp, a intrat din nou în bar, înarmat cu o țeavă și a lovit victima, în zona capului, cu mare intensitate, conduce la concluzia că el a acționat din dorința de răzbunare generată de comportarea negativă a acesteia.
în aceste condiții, în mod just s-a apreciat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanța atenuantă a provocării.
Referitor la pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că instanțele au reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și a coborât sancțiunea sub minimul special prevăzut de lege.
în acest cadru au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului care este tânăr, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună și o atitudine sinceră în cursul procesului penal.
O reducere și mai mare a pedepsei prin efectul circumstanțelor atenuante, nu se poate dispune față de pericolul social deosebit al infracțiunii comise, care fără îndoială constituie principalul criteriu de individualizare a sancțiunii.
Comiterea faptei de către inculpat într-un local public unde a intrat înarmat cu o țeavă și uciderea victimei care era în vârstă de numai 21 ani, în împrejurările arătate, impunea aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare.
întrucât criticile formulate nu sunt întemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului, de la 14 septembrie 2004 la 12 septembrie 2005.
Recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5089/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5092/2005. Penal → |
|---|
