ICCJ. Decizia nr. 5106/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 371 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul T.L., în baza art. 255 alin. (1) C. pen., la un an și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 15 octombrie 2003 la 25 noiembrie 2003 și s-a dispus confiscarea sumei de 1000 dolari S.U.A.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în cursul lunii octombrie 2003, mai multe persoane au fost contactate de numitul C.F., preot în comuna Măldăreni, jud. Teleorman care s-a oferit să le transporte în Spania, contra sumei de 200 Euro de persoană, de față fiind și inculpatul. întrucât numărul persoanelor care doreau să plece era mai mare decât cele care puteau călători cu mașina preotului C.F., inculpatul, care voia și el să plece, s-a oferit să apeleze la un prieten care să îi împrumute un microbuz cu 8 locuri.
Ca urmare deplasarea spre frontieră s-a făcut cu două mașinii, una condusă de C.F. și un microbuz condus de inculpat.
Deoarece nu posedau actul de licență pentru transportul de persoane, iar pasagerii nu aveau asupra lor suma de 500 Euro, condiție prevăzută de Legea nr. 177/2002, cele două autovehicule nu au primit permisiunea de ieșire din țară la punctele vamale Cenad și Turnu.
în continuare, microbuzele s-au deplasat la Vama Vârșand loc în care inculpatul T.L. a prezentat ofițerilor poliției de frontieră actele pasagerilor și suma de 1000 dolari S.U.A., pentru a facilita ieșirea din țară a celor două grupuri.
Imediat călătoria persoanelor a fost întreruptă, fiind sesizate organele de urmărire penală.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a oferi lucrătorilor poliției de frontieră suma de 1000 dolari S.U.A. pentru a-i determina să nu își îndeplinească obligațiile de serviciu și de a permite ieșirea din țară a persoanelor arătate, cu nerespectarea condițiilor legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, s-a constatat că fapta imputată prin rechizitoriu inculpatului, de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., nu există, nerezultând că inculpatul s-a prevalat sau a lăsat să se creadă că ar avea influență asupra lucrătorilor de poliție pentru a-i determina să nu își îndeplinească atribuțiile de serviciu, pretinzând sume de bani de la persoanele transportate.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 140 din 7 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința primei instanțe și în baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a considerat întemeiat apelul declarat de inculpat sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și fără executare.
Totodată, s-a apreciat nefondată critica formulată de inculpat, în sensul greșitei compuneri a completului de judecată care a soluționat cauza în fond la tribunal.
împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
în cauză, s-a pus în discuție cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 3, cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, nelegala compunere a completului care a judecat cauza în fond, acesta fiind format din doi judecători în loc de un judecător.
Recursul este întemeiat.
în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul când instanța nu a fost compusă potrivit legii, iar în baza art. 197 alin. (2) din același cod, dispozițiile referitoare la compunerea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au interpretat în mod greșit prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 potrivit cărora pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate acestora, completele de judecată sunt formate din doi judecători.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 78/2000 aceasta se aplică numai anumitor categorii de persoane care îndeplinesc o funcție publică, participă la luarea unor decizii sau le pot influența, exercită atribuții de control, acordă sau realizează și controlează asistența specializată, participă sau influențează decizii privind circulația de capital, operațiunii bancare specifice pieței de capital, tranzacții comerciale interne sau internaționale, dețin funcții de conducere într-un partid, sindicat, organizație patronală, asociație fără scop lucrativ sau fundație și care au săvârșit infracțiuni de corupție.
Prin Legea nr. 161/2003 și ulterior prin Legea nr. 524/1994 nu au fost modificate categoriile de persoane prevăzute de Legea nr. 78/2000, ci au fost incriminate și alte fapte, stabilindu-se reguli de competență privind urmărirea și judecata, precum și alte reguli de procedură.
Rezultă deci din aceste dispoziții legale că judecarea de către completele specializate, în compunere de doi judecători, vizează numai faptele de corupție sau cele asimilate acestora, comise de anumite persoane prevăzute de legea specială. în celelalte cazuri, compunerea completelor de judecată este cea stabilită de art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
în cauza de față, inculpatul T.L. trimis în judecată pentru infracțiunile de dare de mită și trafic de influență, prevăzute de art. 255 și art. 257 C. pen., avea calitatea de conducător auto și nu făcea parte din categoria persoanelor menționate de Legile nr. 78/2000 și nr. 161/2003.
Așa fiind, compunerea completului la prima instanță trebuia să fie dintr-un singur judecător, nu din doi judecători.
întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale care vizează compunerea instanței, sancțiunea procesuală este cea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, nulitatea absolută.
Cum instanța de apel a respins excepția invocată de inculpat referitor la compunerea greșită a primei instanțe, și hotărârea Curții de Apel Timișoara este lovită de aceeași sancțiune procesuală.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa decizia atacată, cât și sentința primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare, la Tribunalul Arad.
Cu prilejul rejudecării, au fost examinate și celelalte susțineri și apărări formulate în recurs de către inculpat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5075/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5085/2005. Penal → |
|---|
