ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul nr. 2057/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților C.E., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în concurs real.
Prin sentința penală nr. 184 din 11 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din aceeași lege.
în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata C.E. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii.
în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de un an, 7 luni și 24 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1039 din 29 mai 2001 a Judecătoriei sector 1 și l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la pronunțare.
în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest.
în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.A. la 2 ani închisoare.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 20 aprilie 2004 la pronunțare.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul S.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 1 gr. heroină în amestec cu cofeină, iar în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 3.200.000 lei depusă la C.E.C. Agenția Perla.
în baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., a dispus restituirea către U.M. a următoarelor bunuri: o combină audio cu dublu casetofon și CD, două boxe detașabile de culoare argintie, un radiocasetofon cu CD, ridicate de organele de urmărire penală prin procesul-verbal din 20 aprilie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 20 aprilie 2004, numitul B.M. a fost depistat de organele de urmărire penală pe strada Luncani, din București, sectorul 1, având asupra sa două doze cu un praf de culoare maronie. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 277972 din 20 aprilie 2004, acestea conțineau 0,07 grame heroină în amestec cu cofeină (ce au fost consumate în procesul analizelor de laborator).
B.M. a declarat că, cele două doze de heroină, destinate consumului propriu le cumpărase în aceeași zi de la numita "L.", identificată ulterior ca fiind inculpata C.E., și a indicat domiciliul acesteia.
în urma percheziției domiciliare efectuate la adresa mai sus arătată, au fost găsiți inculpații C.E. și S.A., într-o cameră de la etaj, iar la intrarea organelor de urmărire penală C.E. a aruncat o sumă de bani. în aceeași cameră a mai fost găsită suma de 3.200.000 lei, trei seringi hipodermice, iar pe podea, lângă fereastră a fost găsită o pungă care conținea 37 de doze de heroină. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 277971 din 20 aprilie 2004 în cele trei seringi s-a pus în evidență heroină, iar cele 37 de doze conțineau 1,24 grame de heroină în amestec cu cofeină.
Având în vedere probele administrate în cauză tribunalul a reținut că inculpata C.E., cu toate că a negat săvârșirea infracțiunii, este vinovată și a condamnat-o la 10 ani închisoare, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul S.A. că nu există probe și indicii de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, singura infracțiune pe care inculpatul a săvârșit-o, fiind cea de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
S-a motivat că martorii U.I., C.M.I. și U.M., rude ale inculpatei au declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul vindea droguri (heroină) la diverse persoane tocmai pentru a o ajuta pe inculpată în încercarea de a pasa răspunderea penală asupra inculpatului. Mai mult decât atât în cursul judecății martorii audiați au revenit asupra celor declarate și au arătat că nu l-au văzut pe inculpat să vândă heroină vreunei persoane. Având în vedere și declarația martorului B.M., care a relatat că a cumpărat dozele de la numita "L.", identificată ulterior ca fiind inculpata C.E., prima instanță a hotărât achitarea inculpatului pentru că fapta nu există.
împotriva sentinței au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Inculpații au criticat sentința numai cu privire la individualizarea pedepselor, considerând că acestea sunt prea aspre.
Inculpata C.E. a cerut reducerea pedepsei de 10 ani închisoare pe care a apreciat-o ca fiind exagerată.
Procurorul a criticat sentința sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice și a achitării inculpatului S.A.
Prin decizia nr. 451/ A din 3 iunie 2005, pronunțată de secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, de la Curtea de Apel București, apelurile au fost respinse ca nefondate.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații.
Prin recursul procurorului decizia și sentința sunt criticate pentru greșita achitare a inculpatului S.A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, caz de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen.
Inculpatul a criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice și a solicitat casarea lor și achitarea, deoarece faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ținând seama de cantitatea infimă de heroină în amestec și că este consumator ocazional de droguri.
Inculpata C.E. a criticat sentința ca netemeinică, considerând că pedeapsa este exagerată, ținând seama de criteriile reale și cele personale.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit art. 4 C. proc. pen., organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal.
Pe de altă parte, conform art. 62 din același cod, organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că pe tot parcursul procesului inculpata C.E. a negat că se ocupa de vânzarea de droguri.
Mai mult, a afirmat în cursul urmăririi penale că cei ce se ocupau de vânzarea de droguri erau inculpatul și martora C.M.I.
în cursul cercetării judecătorești inculpata a negat săvârșirea faptei și a declarat fără motivare că drogurile au fost aduse de martorul B.M., adică persoana care în realitate cumpărase heroină de la inculpată și a fost depistat de polițiști.
Martora C.M.I., a declarat în cursul urmăririi penale că drogurile găsite la percheziție aparțineau inculpatului și că acesta se droga și vindea droguri altor persoane inclusiv lui U.I., inculpatei C.E. și martorei.
Martorul U.I. a declarat că inculpatul S.A. se ocupa de traficul de droguri, iar cumnata sa, inculpata C.E., se droga.
Același martor audiat în instanță își modifică declarația și susține că nu cunoaște ca cei doi inculpați să fi vândut heroină altor persoane, că aceștia se drogau, inculpata fuma țigări cu heroină, iar inculpatul își injecta heroină. Martorul a mai făcut o precizare importantă: "nu i-am văzut pe cei doi inculpați vânzând altor persoane heroină însă, am văzut că la S.A. veneau mai multe persoane și împreună cu acestea consuma heroină".
Martora C.I. a revenit asupra declarației și a susținut că i-a văzut pe cei doi inculpați consumând heroină dar niciodată nu i-a văzut vânzând droguri.
Martora a mai arătat, în totală contradicție cu inculpata C.E. care a declarat constant că nu este consumatoare de droguri, că inculpata consuma droguri.
în încercarea de a o ajuta pe inculpată a mai afirmat că persoana care aducea drogurile inculpatei era martorul B.M.
Aceste contradicții și retractări se cuveneau a fi lămurite de prima instanță prin realizarea unor confruntări între inculpați și martori. Instanța în loc să administreze și alte probe considerând că declarațiile martorilor în cursul urmăririi penale sunt subiective, întrucât sunt rude cu inculpații, le-a înlăturat.
Instanța nu a depus diligențe pentru audierea, nemijlocit a martorei F.M., martoră care nu este rudă cu părțile.
Audierea acestei martore este imperios necesară, cu atât mai mult că ea a susținut că deranjată de faptul că inculpatul vindea droguri fiului său minor, l-a reclamat la secția 3 poliție. Martora urmează să fie audiată și cu privire la aceste sesizări, iar instanța să ceară de la secția de poliție relații în legătură cu aspectele de mai sus.
întrucât pentru lămurirea tuturor aspectelor necesare aflării adevărului se impune administrarea de probe, audierea martorei F.M., reaudierea martorilor U.I., C.I. și confruntarea cu inculpații, solicitarea de relații privind reclamațiile făcute de F.M. la Secția 3 Poliție și cum învinuirea adusă inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii în modalitatea deținerii de droguri de mare risc și nu a vânzării, droguri consumate și cu alte persoane, casarea urmează să privească sentința în întregul ei. Se are în vedere că în raport de probele ce vor fi administrate în măsura reținerii că parte din droguri aparțineau și inculpatului, instanța va trebui să facă o nouă individualizare a pedepsei și nu ceea ce o privește pe inculpată, fără a-i îngreuna situația.
Așa fiind, recursurile vor fi admise și conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor casa hotărârile atacate și va fi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul București, secția I penală.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive începând cu 20 aprilie 2004 și a fost menținută starea de arest.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5319/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5128/2005. Penal → |
|---|
