ICCJ. Decizia nr. 5128/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 202/ F din 17 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția penală, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la o pedeapsă de 20 ani închisoare.
în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, începând cu 25 martie 2004, la zi.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, după cum urmează:
- către C.F. la 30.000.000 lei, cu titlu de daune materiale;
- către D.L., prin reprezentanții legali C.F. și C.D. la 300.000.000 lei, cu titlu de daune morale;
- la 300.000.000 lei către partea civilă, D.F., prin reprezentanții săi C.F. și C.D., cu titlu de daune morale;
- la 300.000.000 lei, către partea civilă, C.F., cu titlu de daune morale.
A mai fost obligat inculpatul, să plătească către stat suma de 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, pe baza mijloacelor de probă de la dosar, a reținut următoarea situație de fapt:
în ziua de 24 martie 2004, în timp ce victima, soția sa, D.L., se afla la serviciu, inculpatul D.I., după ce a consumat băuturi alcoolice a adus la domiciliu o femeie în vederea întreținerii de raporturi sexuale, pentru suma de 300.000 lei, însă, aflându-se în locuință fiul său, F., acesta a renunțat.
După plecarea persoanei adusă de către inculpat, a sosit acasă fiul cel mare, care a constatat lipsa unui telefon mobil și a 3 CD-uri, astfel că, în momentul în care a venit victima acasă, copii i-au povestit cele întâmplate și, între cei doi soți s-a ivit o ceartă, care a continuat și a doua zi dimineața, după plecarea copiilor la școală.
în dimineața zilei de 25 martie 2004, în timp ce soția îi reproșa comportamentul necorespunzător, inculpatul a luat hotărârea de a o ucide, în care sens a luat din cuierul de la baie un cordon din material plastic, l-a introdus în buzunar și când victima se afla cu spatele spre el, a scos cordonul, l-a înfășurat în jurul gâtului, i-a făcut un nod la spate și a tras cu putere de ambele capete, până a asfixiat-o.
Când victima nu a mai dat semne de viață, inculpatul s-a retras în bucătărie, iar după cca. 15 minute a ascuns-o în șifonier pentru că urma să vină copii de la școală.
în contextul situației de fapt expusă și reținută s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora, a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Reținând că, nu au încetat temeiurile care au dus la menținerea stării de arest, a fost menținută această măsură preventivă, potrivit art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 25 martie 2004.
Latura civilă a cauzei s-a arătat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile, cu titlu de daune materiale și morale, în întinderea prevăzută în prima parte a considerentelor prezentei decizii și dovedită cu materialul probator de la dosar.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., în termen legal, sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a invocat critici atât pe latura penală, cât și pe latura civilă, în sensul că nu s-a ținut seama de starea de provocare determinată de poziția și comportamentul victimei, iar despăgubirile materiale și morale au fost stabilite la sume exagerate, care nu corespund probelor de la dosar.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a examinat apelul inculpatului, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și prin decizia penală nr. 356/ A din 29 aprilie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
în considerentele deciziei s-a arătat că, nu sunt temeiuri care să justifice desființarea sentinței, atât din punct de vedere a laturii penale, deoarece, chiar dacă victima a declanșat cearta existentă între soți, ea a fost justificată tocmai pe comportamentul necorespunzător a inculpatului, care a adus acea femeie în locuință, iar conduita sa și modul său de viață era dependent de alcool, fapt pentru care, victima era nemulțumită.
Cu privire la latura civilă, părțile civile, părinții victimei, au dovedit că la înmormântarea victimei, ei au fost cei care s-au ocupat de cele necesare, făcând toate cheltuielile și depunând în acest sens dovezi, iar daunele morale au fost acordate în raport de pierderea grea suferită de către părinți și copii, prin moartea fiicei și mamei lor, ființă de neînlocuit, astfel încât, aceste sume s-a considerat că nu sunt mari, ci în limita mijloacelor de probă administrate în cauză și cu prejudiciul moral suferit.
Decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat, potrivit art. 3853C. proc. pen., invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
într-un prim motiv, s-a susținut că hotărârea este vădit nelegală, întrucât, deși la dosar sunt acte din conținutul cărora rezultă că inculpatul prezintă afecțiuni psihice, atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată, nu au dispus efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice, care să aibă ca obiectiv examinarea recurentului și în raport de afecțiunile pe care le-ar prezenta, să se stabilească, dacă acesta a avut discernământ, sau nu, la data comiterii faptei.
Al doilea motiv, vizează greșita individualizare a pedepsei, în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă mare, pe baza unei încadrări juridice a faptei comise, nereținându-se starea de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, de acte și dovezile existente la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 8 de la art. 3859C. proc. pen., se constată că recursul declarat este fondat și atrage după sine casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond, Tribunalul București, secția penală, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.
Din mijloacele de probă de la dosar, rezultă că între inculpat și victimă, în ultimii ani de zile exista o stare de neînțelegere determinată tocmai de comportamentul necorespunzător al acestuia.
Potrivit actelor medicale aflate la dosar, respectiv, certificatul medical emis de Policlinica de Copii Mașina de pâine din 21 martie 1970, rezultă că recurentul inculpat, încă de la vârsta de 9 ani se afla în evidența acestuia cu diagnosticul "întârziere în dezvoltare psihică, dislalie pe fond microsechelar, instabilitate psiho-motorie, stare de sănătate care a persistat așa cum rezultă și din adresa Spitalului Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia către medicul de familie de la domiciliu, care arată că, acesta a fost internat în perioada 09 iulie -31 iulie 2003, cu diagnosticul "dependență etanolică și sevraj la etanol necomplicat", pentru ca Penitenciarul București - Jilava, prin referatul medical să arate că acesta suferă de "tulburare de personalitate de tip polimorf" și se află în tratament permanent psihiatric.
Potrivit art. 117 pct. 1 C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice, este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când organul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Deși potrivit art. 117 C. proc. pen., efectuarea expertizei psihiatrice nu era obligatorie, totuși, având în vedere actele medicale evidențiate mai sus, instanțele trebuiau să manifeste rol activ așa cum le obligă art. 4 și art. 287 C. proc. pen., potrivit cărora, să dispusă efectuarea în cauză a unei expertize medico - legale psihiatrice, în condiții de internare, pentru ca medicii de specialitate să stabilească dacă, la data comiterii faptei, inculpatul a acționat cu discernământ sau nu, în situație în care acesta ar prezenta afecțiune psihică.
Prin urmare, se constată că, nemanifestând rol activ, privind efectuarea unei expertize psihiatrice, instanțele au pronunțat în cauză hotărâri vădit nelegale și esențial netemeinice, care atrag după sine casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a dispune efectuarea în cauză a unei expertize medico - legale psihiatrice, în condiții de internare, cu obiectivul "dacă inculpatul-recurent prezintă afecțiuni psihice și dacă discernământul i-a fost afectat datorită bolilor de care suferă la data comiterii faptei".
Ca atare, motivul de recurs invocat, vizând pct. 8 de la art. 3859C. proc. pen., este întemeiat, astfel că, se va admite recursul, declarat de inculpatul-recurent, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se vor casa cele două hotărâri, decizia și sentința, urmând a se trimite cauza la instanța de fond, în sensul celor arătate.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând greșita neaplicare, a prevăzut art. 73 lit. b) C. proc. pen., nu se va mai analiza, urmând a fi avut în vedere de către instanța de fond în contextul materialului probator de la dosar și dacă se va impune.
S-a avut în vedere gravitatea faptei comisă de către inculpat și împrejurările că nu au încetat temeiurile care au dus la arestarea acestuia, ele au subzistat în continuare, s-a menține starea de arest a recurentului inculpat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5316/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5083/2005. Penal → |
|---|
