ICCJ. Decizia nr. 5383/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5383/2005
Dosar nr. 4739/2005
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 807/ F din 16 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 808/2005, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat O.A. cu privire la pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 730/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Sentinţa a fost apelată de petentul condamnat O.A., considerându-se îndrituit să beneficieze de întreruperea executării pedepsei, dat fiind starea reală de nevoie în care se află familia sa.
Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul condamnatului constatând, că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, apreciindu-se în mod just că dificultăţile de ordin material şi condiţiile improprii de locuit a membrilor familiei condamnatului sunt împrejurări care nu justifică punerea în libertate a condamnatului prin întreruperea executării pedepsei, acesta nefiind în măsură în perioada scurtă permisă de lege, de 3 luni de zile, să realizeze o îmbunătăţire a situaţiei familiei sale.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat motivele invocate în cererea iniţială solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situaţie specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe grave pentru aceasta.
Rezultă aşadar că amânarea sau întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, poate fi acordată numai dacă prin această măsură, acele consecinţe grave vor putea fi evitate.
În speţă, prima instanţă a respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei, soluţie menţinută şi în apel, pe de o parte avându-se în vedere că situaţia materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situaţie de durată şi anterioară momentului condamnării inculpatului şi ca atare nu poate fi caracterizată ca o „împrejurare specială" în sensul textului menţionat şi pe de altă parte apreciindu-se că, oricum, această situaţie materială grea nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.
Aşa fiind, recursul declarat de condamnat apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 585/ A din 21 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5378/2005. Penal. Art. 254 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5387/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
