ICCJ. Decizia nr. 5387/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5387/2005
Dosar nr. 3315/2005
Şedinţa publică din 23 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42/ PI din 9 mai 2005, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 155/P/2002.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că între petentul D.G. şi numita B.I. a intervenit, în anul 2002 o convenţie pentru popularea cu puiet de crap a heleşteului 2/3 din cadrul fostei ferme piscicole S. Colaborarea dintre părţi nu a mai decurs normal începând din octombrie 2002 când au apărut neînţelegeri cu privire la activitatea de prindere a peştelui, de depozitare a acestuia pentru iernare.
Petentul G.D. impută intimatului B.T. soţul numitei B.I. comiterea infracţiunii de abuz de încredere şi tulburare de posesie, deoarece acesta ar fi recoltat peştele din cultura comună şi l-a depozitat într-un bazin piscicol de iernat, iar ulterior a refuzat atât restituirea cotei părţi de peştele recoltat, cuvenit petiţionarului, cât şi eliberarea bazinului piscicol respectiv.
Între petent şi B.T., care este comisar şef de poliţie, nu au existat raporturi juridice, petiţionarul având raporturi juridice cu soţia acestuia, B.I., în acest sens existând o convenţie, din data de 27 martie 2002, pentru creşterea peştelui.
S-a mai reţinut că în toamna anului 2002 când peştii trebuiau recoltaţi în vederea mutării pentru iernat în bazine corespunzătoare, B.I. l-a încunoştiinţat pe petent despre acest lucru, însă acesta, asumându-şi calitatea de proprietar al bazinelor de iernat, a condiţionat participarea la executarea lucrărilor de plata în bani sau în natură a unei chirii de către B.I., deşi proprietară era A.D.S. Arad, petiţionarul nefiind pus în posesie.
În această situaţie B.I. l-a somat pe G.D. prin intermediul executorului judecătoresc, că în caz de neparticipare la această lucrare de interes comun, aceasta o va executa singură, urmând ca petentul să suporte cheltuielile aferente cotei sale. În ziua lucrării petentul a fost prezent la bazinele piscicole, cum de altfel a fost prezentă şi B.I., iar numitul B.T. a trecut şi el pe la aceste bazine. De asemenea, au fost prezenţi şi oamenii aduşi atât de B.I. cât şi de petent, pentru prinderea şi mutarea peştelui.
În urma discuţiilor, petentul G.D. nu a fost de acord cu depozitarea peştelui în bazine, afirmând că sunt proprietatea lui, informându-l pe martorul T.M. că poate să-i spună lui B.T. că poate pescui, dar din partea lui nu participă nimeni.
Prima instanţă a constatat că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că intimatul B.T. a efectuat acţiuni care să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere sau tulburare de posesie, astfel încât soluţia de neîncepere a urmăririi penale disjunsă faţă de acesta este corectă, aşa încât a menţinut-o.
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat recurs petiţionarul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a formula însă motive de recurs şi a se prezenta în instanţă deşi la cererea sa i s-a acordat termen pentru angajarea unui apărător ales.
Înalte Curte, verificând hotărârea atacată din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de petiţionară este nefondat.
Prima instanţă, analizând actele şi lucrările de la dosar în mod corect, a apreciat că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în dosarul penal nr. 155/P/2002, este legală şi temeinică pe de o parte nefăcându-se dovada celor susţinute în plângerea petiţionarului, iar pe de altă parte rezultând din actele depuse la dosar că între petiţionar şi intimat nu au existat raporturi juridice; că operaţiunile efectuate de soţia intimatului, B.I., au avut la bază convenţia civilă încheiată între aceasta şi petent, fiind absolut necesare la acel moment, iar neînţelegerile privind strămutarea peştelui comun în bazinele de iernat priveau exclusiv părţile convenţiei, respectiv pe recurent şi numita B.I.
Aşa fiind, recursul apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., soluţia primei instanţe de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara fiind legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.G. împotriva sentinţei penale nr. 42/ P/I din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5383/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5403/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
