ICCJ. Decizia nr. 5408/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 257 din 1 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul P.V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada executării pedepsei închisorii.
în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu 16 septembrie 2004 la zi.
Instanța a constatat că a fost consumată integral, în procesul analizelor de laborator, cantitatea de 0,10 grame heroină traficată de inculpat.
în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 500.000 lei consemnată la C.E.C., a unui telefon mobil și a cartelei depuse la camera de corpuri delicte.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că la data de 16 septembrie 2004, în urma denunțurilor formulate de martorii Șt.M.G. și M.C., potrivit cărora inculpatul P.V. comercializează droguri s-a procedat la efectuarea unui flagrant.
în acest scop martorul M.C. a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 1.500.000 lei necesară achiziționării drogurilor, consemnându-se într-un proces verbal seriile bancnotelor respective, apoi banii au fost predați martorului.
în continuare, martorii au luat legătura telefonic cu inculpatul P.V., solicitând cumpărarea a patru doze de heroină și stabilind ca punct de întâlnire restaurantul I. din zona Piața Iancului.
Ulterior organele care au organizat operațiunea de prindere în flagrant, motivează prima instanță, s-au deplasat împreună cu cei doi martori în zona indicată, unde, la scurt timp și-a făcut apariția un autoturism marca VW Golf, în care se aflau șoferul și alte trei persoane. După ce autoturismul a oprit, de acesta s-au apropiat martorii și după o scurtă discuție pe care M.C. a avut-o cu bărbatul care ocupa locul din față dreapta al mașinii, acesta i-a înmânat pe geam patru doze de heroină primind în schimb suma de 1.500.000 lei care anterior fusese înseriată și un rest de 300.000 lei.
Tribunalul a mai constatat că după efectuarea tranzacției au intervenit organele de poliție care i-au imobilizat pe ocupanții autoturismului.
Cu această ocazie s-a constatat că bărbatul care a vândut martorului M.C. cele patru doze de heroină este inculpatul P.V., iar persoanele care se aflau pe bancheta din spate erau martorii P.M. și M.P.M. și la volan se afla proprietarul autovehiculului, martorul D.R.A.
Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului au fost găsite cele trei bancnote de câte 500.000 lei care aveau aceleași serii cu cele consemnate în procesul verbal.
Cele patru doze de heroină care au făcut obiectul tranzacției au fost examinate în laborator și s-a constatat că acestea conțin 0,10 grame heroină, probele consumându-se integral în procesul analizelor.
Instanța a mai reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă și a colaborat cu organele de poliție reușindu-se astfel prinderea altor doi traficanți de droguri de mare risc D.N. și C.M.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de inculpat.
împotriva acestei decizii au formulat recursuri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul P.V., reiterând criticile formulate în apel.
în recursul parchetului au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 14 și art. 3859pct. 171 C. proc. pen., și s-a susținut că:
- în mod greșit s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., deoarece acesta nu era încadrat în muncă, consuma droguri și își asigura mijloacele de existență prin comercializarea acestora;
- eronat instanțele nu au dispus confiscarea telefonului mobil și cartela, conform art. 118 lit. b) C. pen., deoarece acestea au servit la comiterea infracțiunii de trafic de droguri, inculpatul fiind contactat telefonic de martorii Șt.M.G. și M.C., în vederea cumpărării de droguri.
Apărătorul inculpatului a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat reducerea pedepsei aplicate acestuia având în vedere faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, a participat la prinderea altor traficanți de droguri, nu are antecedente penale și este tatăl unui copil minor pe care îl are în întreținere.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a susținut că este consumator și nu traficant de droguri.
înalta Curte, verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate, astfel cum a fost prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 deoarece, la data de 16 septembrie 2004, acesta a vândut patru doze de heroină martorilor Șt.M.G. și M.C., contra sumei de 1.200.000 lei, astfel cum rezultă din procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor de 500.000 lei și cel de percheziție corporală, declarațiile martorilor denunțători și a martorilor aflați în autoturismul cu care se deplasa inculpatul D.R.A., P.M. și M.P.M., neputându-se reține încadrarea în prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000, chiar dacă făptuitorul era și consumator de droguri.
în ceea ce privește individualizarea pedepsei, criticile formulate în recursul parchetului în sensul înlăturării circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a majorării sancțiunii aplicate și cele invocate de inculpat care a solicitat reducerea acesteia, având în vedere gravitatea faptei și circumstanțele sale personale, sunt neîntemeiate.
Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că instanțele au recunoscut în mod justificat în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., și a coborât sancțiunea sub minimul special prevăzut de lege.
în acest cadru au fost avute în vedere date personale ale inculpatului care a vândut o cantitate mică de heroină, nu are antecedente penale, are un copil în întreținere și a avut o comportare sinceră în cursul procesului.
De asemenea, corect au fost aplicate în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 deoarece P.V. a colaborat cu organele de poliție, înlesnind descoperirea și arestarea altor doi traficanți de droguri de mare risc: D.N. și C.M.
Susținerea recurentului inculpat, în sensul că se impune să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, este neîntemeiată, o reducere a pedepsei fiind nejustificată față de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și datele care caracterizează persoana acestuia, P.V. fiind consumator de droguri și fără ocupație.
Așadar, instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, criticile sub acest aspect, din recursul parchetului și al inculpatului fiind neîntemeiate.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv din recursul parchetului prin care s-a susținut că eronat instanțele nu au confiscat telefonul mobil al inculpatului și cartela.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului.
Telefonul mobil și cartela telefonică nu constituie bunuri destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, ci obiecte de uz curent al inculpatului, acesta, în urma apelului denunțătorului stabilind locul de întâlnire, astfel că nu pot fi confiscate, în temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen.
întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul P.V.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive a inculpatului de la 16 septembrie 2004 la 26 septembrie 2005.
Recurentul inculpat a fost obligat la plata sumei de 160 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 40 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5405/2005. Penal → |
|---|
